Global Gateway este o nouă strategie europeană care a fost introdusă de Comisia Europeană și de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate la 1 decembrie 2021. Obiectivul său este de a consolida sistemele globale de sănătate, educație și cercetare, promovând în același timp legături inteligente, curate și sigure în domeniul energiei, digital și al transporturilor.
Inițiativa promovează conexiuni de încredere și de lungă durată care aduc beneficii atât oamenilor, cât și mediului, abordând în același timp cele mai presante probleme cu care se confruntă lumea în prezent, cum ar fi schimbările climatice, protecția mediului, îmbunătățirea securității sanitare și consolidarea competitivității și a lanțurilor de aprovizionare globale. Pentru a sprijini o redresare globală de lungă durată, Global Gateway speră să mobilizeze investiții de până la 300 de miliarde de euro între 2021 și 2027, luând în același timp în considerare cererile partenerilor și interesele proprii ale UE.
Comparativ, începând din 2005, China a investit aproximativ 2 300 de miliarde de dolari în aproape 4 000 de proiecte de dezvoltare și de construcții în străinătate, ceea ce oferă Beijingului un avantaj semnificativ chiar în momentul în care UE începe să facă eforturi pentru a-și extinde influența economică.
În ceea ce privește obiectivul proiectului, Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat “Vom sprijini investițiile inteligente în infrastructura de calitate, respectând cele mai înalte standarde sociale și de mediu, în conformitate cu valorile și standardele UE. Strategia Global Gateway este un model pentru modul în care Europa poate construi conexiuni mai rezistente cu lumea.”[1]
Global Gateway va uni UE și statele membre cu instituțiile lor financiare și de dezvoltare, precum Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, prin intermediul unei strategii Team Europe și va acționa pentru a mobiliza sectorul privat în vederea mobilizării investițiilor pentru un impact transformațional.
Echipa Global Gateway a selectat 70 de proiecte far care pot fi implementate în acest an pe o listă internă.[2] Oficialii de la Bruxelles decid în prezent care sunt cele 30 de proiecte care vor fi executate cu prioritate. Mai mult de jumătate dintre propunerile de proiecte se află în Africa Subsahariană, care este regiunea care se bucură de cea mai mare atenție. Șapte proiecte sunt în Balcani și Africa de Nord, 13 sunt în Asia și Oceania, iar 14 sunt în America Centrală și de Sud.
Sursa: Comisia Europeană (proiecte selectate pentru 2023)
Pe lângă liniile electrice suplimentare către Balcanii de Vest și Tunisia, UE urmărește încheierea de acorduri pentru materii prime cu Namibia și Chile. Cu proiecte semnificative în Asia Centrală, Indonezia și Vietnam, aceasta intenționează, de asemenea, să concureze cu Rusia și China, parțial în curtea acestor țări.
O schimbare în politica externă a UE
Politica externă europeană și-a schimbat abordarea odată cu lansarea Global Gateway. Încă de la începutul ajutorului tradițional pentru dezvoltare, UE s-a poziționat ca lider al celor bune, autentice și plăcute. În mod tradițional, aceasta a fost descrisă ca fiind preocupată de bunăstarea națiunilor beneficiare. În ciuda faptului că acest adevăr a fost adesea trecut cu vederea, Europa a profitat și ea. În prezent, UE devine mai transparentă cu privire la acest interes propriu prin intermediul programului Global Gateway.
Pentru a crea o contraofertă pentru Beijing, care vede efortul său privind Noul Drum al Mătăsii atât ca pe un proiect economic, cât și ca pe un proiect sociopolitic în care pot fi impuse propriile valori și norme de politică economică, Global Gateway va proteja, de asemenea, liniile de aprovizionare globale.
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, a declarat: “Conexiunile între sectoare-cheie contribuie la crearea unor comunități de interese comune și la consolidarea rezilienței lanțurilor noastre de aprovizionare. O Europă mai puternică în lume înseamnă un angajament hotărât cu partenerii noștri, ferm ancorat în principiile noastre fundamentale. Prin Strategia globală de portal, ne reafirmăm viziunea de a stimula o rețea de conexiuni, care trebuie să se bazeze pe standarde, norme și reglementări acceptate la nivel internațional pentru a oferi condiții de concurență echitabile.”[3]
Continentul și-a schimbat strategia într-un moment în care mediul politic din întreaga lume devine tensionat. Costurile energiei au atins pentru scurt timp cote ridicole ca urmare a epidemiei și a invaziei Rusiei asupra Ucrainei, subliniind cât de dependente sunt întreprinderile și națiunile de factori externi. În același timp, China se afirmă ca o nouă putere, atrăgând națiunile în capcanele datoriilor, obținând acces la materii prime la nivel global și dominând un număr tot mai mare de piețe.[4]
În prezent, există un dezacord între națiunile membre cu privire la concentrarea geografică a inițiativei. Franța și Italia îndeamnă la investiții, în special în Africa. Pe de altă parte, America Latină este susținută de Spania și Portugalia. Iar zona Balcanilor de Vest dorește o finanțare mai mare din partea UE.[5]
O concentrare critică asupra “vecinătății sudice”
Prin intermediul BRI, China și-a sporit semnificativ investițiile în vecinătatea sudică, în special în domeniile construcțiilor, transporturilor și energiei. Între 2005 și prima jumătate a anului 2022, Beijingul a investit sau a construit în mod direct proiecte în țările vecine din sud cu o valoare totală combinată de 82,1 miliarde de dolari.[6] China Global Investment Tracker, singurele informații complete accesibile publicului, include doar tranzacțiile cu o valoare mai mare de 100 de milioane de dolari, astfel încât numărul real poate fi semnificativ mai mare.[7]
China a dezvoltat o putere politică extraordinară în zonă, după cum reiese din recenta decizie a Algeriei de a solicita aderarea la BRICS și din recenta declarație de interes a Egiptului pentru această organizație.[8] În plus, în decembrie 2022, Algeria și China au semnat două acorduri privind dezvoltarea BRI și cooperarea economică, ceea ce a îmbunătățit semnificativ relația lor.[9]
La prima vedere, relația dintre UE și națiunile din zonă ar putea părea a fi una de înstrăinare tot mai mare și de stagnare a eforturilor de integrare. Criza din Ucraina și relațiile strânse pe care mulți actori regionali le au cu Moscova au afectat și mai mult angajamentul UE.
Cu toate acestea, China nu înlocuiește UE în calitate de partener principal în construirea de infrastructură pentru națiunile vecine din sud. Potrivit datelor din EU Aid Explorer, care oferă statistici privind ajutorul public pentru dezvoltare acordat de instituțiile și statele membre ale UE, UE a oferit vecinilor din sud un ajutor total de 57,92 miliarde de euro între 2007 și 2022.[10] Această sumă nu numai că este la egalitate cu promisiunile chinezești în ceea ce privește mărimea, dar este cu atât mai impresionantă cu cât constă practic în întregime în cadouri. În schimb, finanțarea BRI ia forma unor împrumuturi, pe care guvernele partenere trebuie, desigur, să le ramburseze și care nu sunt întotdeauna în condiții avantajoase. Beijingul a fost un lider mondial în organizarea unor investiții semnificative în infrastructură. Dar, pe măsură ce trece timpul, deficiențele proiectelor sale devin tot mai evidente, de la lipsa de transparență la “capcana datoriei” implicită asociată cu utilizarea împrumuturilor (și refuzul de a permite împrumutaților să își restructureze datoria) și până la durabilitatea îndoielnică a mediului.[11]
De asemenea, UE depășește China în ceea ce privește comerțul: pentru majoritatea țărilor din vecinătatea sudică, UE depășește China de cel puțin două ori în ceea ce privește proporția din totalul comerțului exterior cu regiunea. Conform statisticilor, UE reprezintă mai mult de jumătate din totalul comerțului în Algeria și un sfert în Egipt.[12] Este de așteptat ca un astfel de parteneriat comercial robust să persiste, având în vedere că ambele națiuni își extind livrările de gaze către Europa pe fondul asaltului Rusiei asupra Ucrainei.
Aceste legături comerciale oferă ca o bază solidă pentru dezvoltarea unor legături mai strânse în domeniul producției și al energiei verzi. Un motiv puternic pentru a limita expansiunea Chinei în zonă și pentru ca UE să își intensifice eforturile în acest sens este recunoașterea explicită a Chinei ca rival sistemic de către UE. Cu toate acestea, atingerea acestui obiectiv nu ar trebui să se facă în detrimentul unor parteneriate reciproc avantajoase, în primul rând în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice.
La summitul UE-China din aprilie 2022,[13] ambele părți au recunoscut existența unui astfel de teren comun. Sprijinirea decarbonizării activităților din vecinătatea sudică prin investiții și asistență tehnică ar răspunde preocupărilor comune cu privire la problemele climatice, generând în același timp oportunități economice. Atât UE, cât și China sunt importatori neți de energie, prin urmare nu au capacitatea de a înarma resursele fosile (spre deosebire de regimurile arabe din Golf). UE ar beneficia de pe urma unei vecinătăți sudice mai puțin consumatoare de carbon, pe care o parte din tehnologia chineză poate contribui la construirea acesteia.
În partea următoare vom analiza oportunitățile oferite de Global Gateway pentru regiunea ECE.
Referințe
- https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/stronger-europe-world/global-gateway_en ↑
- https://www.politico.eu/article/eu-sets-outs-projects-to-make-global-gateway-visible-on-the-ground/ ↑
- https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_21_6433 ↑
- https://www.aiddata.org/publications/china-as-an-international-lender-of-last-resort ↑
- https://www.spiegel.de/international/europe/the-eu-s-global-gateway-europe-s-answer-to-china-s-new-silk-road-is-slow-going-a-9171458b-6766-490e-b443-7478a0866987 ↑
- https://www.iemed.org/publication/the-role-of-china-in-the-middle-east-and-north-africa-mena-beyond-economic-interests/#section-notes-cqyFJ ↑
- https://www.aei.org/china-global-investment-tracker/ ↑
- https://foreignpolicy.com/2023/01/11/algeria-energy-oil-brics-russia-china/ ↑
- https://www.silkroadbriefing.com/news/2022/12/08/algeria-china-upgrade-and-extend-belt-road-initiative-development-plans/ ↑
- https://euaidexplorer.ec.europa.eu/explore/recipients_en ↑
- https://www.economist.com/finance-and-economics/2023/02/02/china-is-paralysing-global-debt-forgiveness-efforts ↑
- https://oec.world/en ↑
- https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_2214 ↑
