De Amalia Dania Berinde
Dania Berinde s-a specializat în literatură engleză în 2013, iar ulterior a devenit traducător de limba engleză și română. În 2022 a început studiile economice, înscriindu-se la studii de licență la Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad, specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune, sub îndrumarea profesorului Olimpia Neagu.
Blue Europe este un think tank independent și nu aprobă și nici nu împărtășește conținutul sau poziția autorilor invitați. Articolul a fost creat în cadrul concursului studențesc Blue Europe 2022.
Rezumat
Rata NEET reprezintă o categorie de tineri cu vârste cuprinse între 15 – 29 de ani care nu au un loc de muncă, educație sau formare profesională, acest indicator este unul relativ nou și mai complex în comparație cu rata șomajului deoarece oferă o viziune mai largă asupra pieței muncii corelând-o cu participarea în sistemul educațional. Acest indicator ocupă un loc important pe agenda UE27 datorită consecințelor sale economice și sociale, deoarece traseul modern de la școală la locul de muncă a fost mult modificat.
Evaluarea ratei NEET este și mai relevantă în contextul pandemiei, deoarece fiecare sector a fost forțat să se adapteze, aducând o schimbare în modul în care o persoană lucrează și studiază, combinând un nou set de competențe orientate spre digitalizare, astfel încât mulți tineri trebuie să se adapteze, de asemenea, pentru a evita efectele marcante ale unei absențe prelungite de pe piața muncii. Nevoia de reintegrare pe piața muncii a acestor tineri este de o mare importanță pentru organele de conducere din cauza costurilor pe care le generează cu sistemele de asistență socială și alte cheltuieli.
Lucrarea prezintă o analiză a ratei NEETs din România în context european și folosind datele prezentate de Eurostat, evidențiază principalele diferențe între dezvoltarea economică și socială înainte și după pandemie, arătând progresul acesteia de-a lungul anilor și prezentând planurile actuale și viitoare pentru a ajuta și sprijini mai bine această categorie de tineri.
Cuvinte-cheie: tineri, NEETs, piața muncii, politici europene
I. Introducere
Tensiunile economice în toate țările europene s-au făcut simțite încă de la Marea Recesiune din 2008, lăsând unele grupuri sociale mai vulnerabile decât altele și, chiar când lumea începea să își revină, o criză de sănătate a lovit la sfârșitul anului 2019, aducând industrii întregi la un moment dat la stop. În timp ce sectoarele economice și-au revenit cu viteze diferite și oamenii s-au adaptat la o nouă lume digitalizată, o ușoară dificultate rămâne încă de abordat atunci când vine vorba de un anumit grup social reprezentat de NEETs, adică tinerii, care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de educație sau de formare profesională. În trecut, analiza pieței forței de muncă se baza pe doi indicatori principali, rata șomajului și rata de ocupare a forței de muncă, care nu reușeau să satisfacă pe deplin varietatea largă a tranzițiilor din acest domeniu, împărțind întreaga populație în persoane care lucrează deja și persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă, lăsând pe dinafară studenții sau alte categorii de persoane care nu pot lucra, cum ar fi tinerii dezavantajați de un nivel de educație scăzut, persoanele cu dizabilități sau cu probleme de sănătate, cei cu un trecut de imigrare și chiar cei care au ales în mod voluntar să iasă de pe piața muncii.
Această lucrare își propune să ofere o analiză a populației NEETs din România în comparație cu alte țări din Europa, evidențiind principalele caracteristici ale acestui grup, riscurile la care sunt expuși prin absența îndelungată din câmpul muncii și problemele socio-economice care trebuie abordate. O atenție deosebită va fi acordată efectelor pe care pandemia le-a adus asupra grupului vulnerabil de tineri atât în Europa, cât și în România și cum a afectat perspectivele lor de angajare, luând în considerare gradul de digitalizare necesar în vremurile moderne. În cele din urmă, lucrarea detaliază programele și acțiunile întreprinse de organismele de conducere pentru a reduce rata NEETs și pentru a evita consecințele viitoare ale unei astfel de dezangajări de pe piața muncii.
II. Definirea conceptului de NEETs
Conceptul de NEETs, adică persoane care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ sau o formare profesională, a fost introdus ca indicator pentru a descrie o gamă largă de vulnerabilități în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15-29 de ani, abordând aspecte precum șomajul, abandonul școlar timpuriu și chiar inegalitățile de gen. Motivul pentru care acest indicator reprezintă o mare preocupare pentru Comisia Europeană are legătură cu faptul că piața muncii pentru tineri este semnificativ mai volatilă decât cea a lucrătorilor maturi, iar tinerii sunt mai sensibili la schimbări atunci când în timpul crizelor economice, atunci când rata șomajului crește, tinerii, în comparație cu lucrătorii mai experimentați, “sunt adesea primii care există și ultimii care intră pe piața muncii”, arătând că, de obicei, aceștia trebuie să concureze cu lucrătorii mai experimentați pe o piață care are mai puține locuri de muncă de oferit populației (Raport Eurofound, 2015).
Astfel, pentru a oferi o comparație fiabilă între țări, Comitetul pentru ocuparea forței de muncă al Comisiei Europene și Consiliul Afaceri Sociale au convenit în 2010 asupra unui indicator standardizat care să măsoare rata șomajului în rândul tinerilor care nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională, pentru a putea prevedea posibilele amenințări în această categorie de vârstă și a lua măsuri în consecință. Potrivit raportului Eurofound, Exploring the diversity of Neets, acest indicator se calculează prin împărțirea numărului de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani care nu urmau nicio formă de educație sau formare profesională la populația totală de tineri de aceeași vârstă, evidențiindu-i doar pe cei care se află în afara pieței muncii și a sistemului de educație. (Raport Eurofound, 2016)
Pentru o mai bună definire, atunci când vine vorba de NEETs, organisme internaționale precum Organizația Internațională a Muncii au oferit linii directoare clare pentru a separa rata șomajului, care include tinerii care sunt șomeri, dar în formare, deci erau activi din punct de vedere economic, de o rată mai specifică, NEETs, care înglobează populația tânără inactivă, care nu urmează cursuri de formare. Potrivit acestora, indicatorul său se referă doar la persoanele care îndeplinesc simultan două condiții: sunt șomeri și nu au beneficiat de nicio formă de formare sau educație (formală sau informală) în cele patru săptămâni anterioare sondajului. (OIM 2015). Mai mult, aceeași Organizație Internațională a Muncii oferă un set de orientări, definind conceptul de șomaj ca fiind ” căutarea activă a unui loc de muncă de către persoanele care nu au un loc de muncă și care sunt disponibile pentru [ a lucra]”, iar forța de muncă potențială ca referindu-se la “persoanele care nu au un loc de muncă și care își exprimă interesul [de a lucra], dar pentru care condițiile existente limitează căutarea activă a unui loc de muncă sau disponibilitatea acestora” (OIM, 2018). Pentru a oferi o definiție și mai precisă și o categorisire adecvată, aceeași organizație ne oferă trei criterii orientative, acestea extind aria șomerilor la persoanele care nu lucrează, sunt în căutarea activă a unui loc de muncă (în ultimele 4 săptămâni) și disponibilitatea în timp, referindu-se la faptul că o persoană este sau nu este pregătită pentru muncă.
În plus, atunci când se explică consistența NEETs, există șapte subcategorii care trebuie luate în considerare pentru a înțelege și a ajuta mai bine tinerii vulnerabili. Șomerii pe termen scurt au cel mai mare procentaj, 29,8% din NEETS, constând în tineri care nu au fost în câmpul muncii în ultimul an, iar șomerii pe termen lung ocupă locul al doilea, cu 22%, constând în persoane care nu au un loc de muncă de mai mult de un an. În cadrul subcategoriilor îi regăsim și pe cei care nu pot lucra din cauza responsabilităților familiale (15,4% și mai ales femei și alți adulți cu diferite incapacități), pe cei non-vulnerabili (12,5%), adică tinerii care iau o pauză de la locul de muncă sau artiștii, pe cei care se reintră în câmpul muncii (7,8% care vor părăsi în curând grupul NEETs), pe cei cu boli și dizabilități (6,8%) și pe cei descurajați (5,8% care au încetat să își mai caute un loc de muncă deoarece consideră că nu există oportunități pentru ei) (raportul Eurofound 2016) (raportul Eurofound 2016). Cu toate acestea, o absență prelungită din câmpul muncii este considerată a fi de un risc mai mare, conducând la dezangajare și chiar la excluziune socială, lăsându-i expuși la dificultăți financiare și la o sănătate mintală precară, chiar la depresie. Motivele acestui fenomen variază foarte mult pentru ambele părți, atât angajatorul, cât și angajatul. Prima parte acuzând lipsa competențelor dobândite de tinerii adulți, chiar și după ce au urmat o formă de învățământ, slabe abilități de comunicare sau de rezolvare a problemelor și chiar abilități de lucru în echipă. Cea de-a doua parte acuză un amestec de factori care le îngreunează perspectivele de angajare, cum ar fi traiul într-o gospodărie cu venituri mici și, prin urmare, imposibilitatea de a investi în educație, gospodăria monoparentală, traiul în mediul rural, unde perspectivele sunt puține și chiar dizabilitățile. Raportul Eurofound, Mapping Youth Transitions in Europe (2014), explică relația dintre părți, care este mult alterată în sudul Europei, dând vina pe un dezechilibru economic, pe piețele duble ale muncii și pe un sistem educațional și de formare care nu oferă suficientă experiență practică și implicare din partea angajatorului. Diferența dintre rata NEETs din nordul și sudul Europei este, de asemenea, atribuită modelului educațional. Tranziția cea mai ușoară și mai rapidă de la școală la viața activă poate fi observată în țări precum Germania sau Austria și în cele nordice, care adoptă programe de ucenicie în care tinerii au posibilitatea de a combina școala cu experiențe timpurii pe piața muncii sau de a învăța pe propria piele o meserie, cum este cazul școlilor profesionale.
La polul opus, modelul teoretic adoptat de est-europenii, inclusiv de România, și cel mediteranean reprezintă o provocare în drumul tânărului către vârsta adultă și independența financiară. Așadar, nivelul de educație influențează rata șomajului în rândul tinerilor, dar o influență mai mare are legătură cu calitatea educației și a formării primite. Prin urmare, tinerii cu calificări puține, slabe sau fără calificări întâmpină dificultăți în a intra cu succes în câmpul muncii și se pot trezi uneori blocați în locuri de muncă prost plătite, cu puține perspective de viitor, în special în perioadele de criză financiară și economică. Așadar, pentru contextul socioeconomic, NEETs reprezintă o problemă majoră, deoarece inactivitatea economică, odată ce un adolescent ajunge la vârsta adultă, poate duce la diferite niveluri de afectare a ocupării forței de muncă, acesta fiind motivul pentru care integrarea lor pe piața muncii sau în sistemul educațional este o prioritate pe agenda statelor UE. Potrivit Eurostat, anul trecut s-a constatat că NEETs cu un procent ridicat de 10,9% pentru UE27, cel mai mare procent fiind în România (19,8%), pe locul al doilea fiind Italia (18,0%), iar pe locul al treilea Grecia (15,2%), în timp ce la polul opus se află Suedia și Olanda, care se situează pe ultimele locuri cu doar 4,9% și 4,0%.
III. Costuri economice și sociale
Figura 1: Tineri care nu au un loc de muncă și nici nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională (NEET), în funcție de cetățenie
Sursa: Cod Eurostat EDAT_LFSE_23
Numeroase studii arată că există o legătură reală între educație, șomaj și economia unei țări. Una cu o rată ridicată a șomajului va trebui să se confrunte, printre alte probleme, cu o pierdere de producție, ceea ce înseamnă că persoanele care nu-și găsesc un loc de muncă nu pot contribui la economia țării, ceea ce duce la o pierdere de producție potențială cu investiții reduse (Jahan și Mahmud, 2013). Acest lucru duce la o scădere a cheltuielilor de consum, deoarece oamenii au mai puține venituri de cheltuit, ceea ce duce la o reducere a cererii agregate care va forța multe firme să amâne investițiile și, în general, crește riscul unei recesiuni. Toate acestea duc la o reducere a veniturilor fiscale și la creșterea cheltuielilor publice, deoarece o rată ridicată a șomajului reduce veniturile fiscale directe și indirecte, deoarece oamenii nu plătesc în sistem, dar cresc cheltuielile pentru programele de asistență socială, împovărând astfel și mai mult sistemul.
Legătura dintre cele trei, educație, șomaj și economie, merge, de asemenea, în sens invers, starea economiei unei țări fiind capabilă să influențeze rata șomajului. Expertul în economie Will Kenton explică termenul de “histerezis” al pieței muncii (Kenton, 2021) atunci când abordează problema șomajului și formele sale multiple. El explică faptul că histerezisul face parte din costul unei recesiuni și prezintă efecte de lungă durată atât asupra economiei, cât și asupra forței de muncă, spunând că, după disponibilizări (care pot apărea din cauza recesiunii, a șomajului natural, a progreselor tehnologice sau a șomajului structural), atunci când economia își revine și firmele caută să reangajeze, rata șomajului rămâne în continuare ridicată. Printre motivele acestui fenomen se numără faptul că oamenii se adaptează la un nivel de trai mai scăzut și s-ar putea să nu fie atât de motivați să revină la starea lor anterioară, în plus, firmele pot fi reticente în a angaja și pot prefera să ceară mai mult de la forța de muncă rămasă sau să investească în tehnologie.
Cercetătorii folosesc doi termeni atunci când se referă la costurile NEETs, tinerii care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ sau o formare profesională. În UE27 există o preocupare generală ridicată în ceea ce privește costurile reale ale tinerilor care nu sunt angajați sau nu urmează o formă de învățământ, afectând astfel perspectivele lor de muncă pe termen scurt și lung. Aceștia au identificat două cadre de costuri: primul se referă la “finanțele publice” și cuprinde sistemele de protecție socială și sistemele de asistență socială, cum ar fi indemnizațiile de șomaj, alocațiile pentru îngrijirea copiilor, cheltuielile de sănătate și de justiție penală. Cel de-al doilea, “costurile totale ale resurselor”, se referă la estimările privind pierderile aduse economiei de această lipsă de implicare pe piața muncii, toate acestea fiind derivate din cheltuielile sociale generate de NEETs, pe lângă resursele sau costurile de oportunitate pentru restul societății, cum ar fi veniturile din activități independente, producția de consum propriu și pensiile private. Ambele arată consecințele grave cu care se confruntă o societate atunci când rata NEETs este ridicată și necesitatea de a lua măsuri pentru a facilita și ușura tranziția de la școală la muncă. (Raport Eurofound, 2015, Young people and Neets in Europe)
Bălan explică faptul că, pentru Uniunea Europeană, costurile totale derivate din eșecul integrării grupului NEETs au fost în 2011 de 153 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă 1,21% din PIB-ul UE, pentru ca în anul următor să crească la 162 de miliarde de euro, ceea ce corespunde la 1,26% din PIB-ul agregat, țări precum Italia cheltuind 34,9 miliarde de euro sau Franța 21,3 miliarde de euro. România a cheltuit 2,135 miliarde de euro. Euro în 2012, reprezentând 1,67% din PIB, în timp ce în țări precum Germania, Danemarca sau Suedia, costul generat de NEETs, ca pondere din PIB, a fost sub 0,6%. (Bălan, 2016).
IV. Analiza NEETs pe baza datelor statistice
1. Participarea la educație și formare profesională
Conform Eurostat, între anii 2002 și 2022, rata de participare a tinerilor la educație și formare (inclusiv NEETs) a înregistrat o creștere constantă, atingând un punct maxim în 2022, la 55,7% și o scădere cauzată de pandemie în 2020 la 53,6% față de anul precedent (2019) cu 0,3pp. În 2021, procentul a crescut la 54,7%, ceea ce înseamnă o creștere totală de 1,2pp față de anul pandemic anterior. În România, tendința este diferită, începând cu anul 2016 rata de participare a tinerilor la educație și formare profesională a început să crească treptat, ajungând în anul 2022 la 48,2%. Înainte de anul 2016, rata fluctuează, arătând un grad de incertitudine atunci când vine vorba de tineri și de sistemul educațional. Din 2002 și până în ultimul an, România a înregistrat o creștere a ratei de participare de 12,8pp arătând o tendință modernă de creștere a numărului de tineri care urmează o educație.
Figura 2
Sursa: Calcul propriu al autorului pe baza datelor Eurostat EDAT_LFSE_18_custom_6125288
2. Rata locurilor de muncă vacante
Atunci când se analizează rata de ocupare a forței de muncă și creșterea populației, trebuie luat în considerare un factor cheie, și anume rata la care au fost create sau puse la dispoziție noi locuri de muncă. Rata locurilor de muncă vacante (Job Vacancy Rate – JVR), a măsurat proporția tuturor posturilor vacante sau care urmează să fie vacante în curând și ajută la oferirea unei viziuni mai precise asupra ușurinței cu care se poate intra în câmpul muncii. Aceste cifre pot fi utilizate pentru a prezice șomajul în ciclurile economice, deoarece în timpul recesiunii, rata locurilor de muncă vacante scade, deoarece firmele încearcă să reducă costurile cu forța de muncă, ceea ce duce la rate mai mari ale șomajului. Dacă ne uităm la cifrele oferite de Eurostat, imediat după ce pandemia a lovit țările europene, această rată a început să scadă la 1,6% în UE27 și, la fel, în România, la 0,7%. În anii următori, pe măsură ce populația a început să se adapteze la un nou tip de muncă, la distanță sau chiar hibrid, au fost puse la dispoziție mai multe locuri de muncă. Dacă în Europa, JVC a crescut cu o tendință ascendentă, implicând astfel mai multe locuri de muncă sau chiar mai multe oportunități, în România, linia rămâne aproximativ liniară, cu o ușoară creștere de 0,2% pentru a doua jumătate a anului 2021, pentru ca la sfârșitul anului 2022 să scadă la 0,8%, ceea ce înseamnă că piața muncii oferă puține oportunități de angajare pentru populația României.
Figura 3
Sursă: Calcul propriu al autorului pe baza datelor Eurostat JVS_Q_NACE
3. Rata șomajului în funcție de nivelul de educație
Nivelul de educație reprezintă un factor important pentru tineri atunci când se pregătesc să intre pe piața forței de muncă și, în special, pentru viitoarea viață profesională, cu posibilități de a obține un loc de muncă cu o remunerație decentă și perspective de carieră ulterioară. Legătura dintre educația dobândită și nivelul de șomaj poate fi observată în figura de mai jos, unde nivelurile de educație mai scăzute conduc la cifre mai mari ale șomajului. Persoanele care au dobândit o diplomă doar până la învățământul secundar inferior s-au regăsit cel mai greu pe piața muncii în 2015, 2018 și 2021, ceea ce înseamnă că cei care nu au urmat cursuri de formare sau de perfecționare și-au pierdut primul locul de muncă după ce pandemia a lovit, în comparație cu persoanele care au primit o educație terțiară. Unul dintre motive ar putea fi faptul că persoanele fără educație sau formare profesională terțiară ocupă de obicei posturi de nivel scăzut din cauza lipsei de competențe sau de achiziții specifice, aceste locuri de muncă putând fi eliminate cu ușurință sau persoanele respective putând fi înlocuite de noile tehnologii. Aceste locuri de muncă de nivel de intrare necesită puțină sau deloc experiență (se poate oferi formare la locul de muncă) și nicio educație conexă pentru a se califica, deși, pentru unele companii nu este neobișnuit să se ceară între 1 și 3 ani de experiență. De obicei, aceste posturi sunt considerate a fi cele mai slab clasate în comparație cu cele de nivel mediu sau superior și, prin urmare, sunt plătite în consecință, deși pot oferi angajaților posibilitatea de a-și dezvolta competențele și experiența.
Figura 4: Rata șomajului în rândul tinerilor, în funcție de nivelul de educație
Sursa: Calcul propriu al autorului pe baza datelor Eurostat (YTH_EMPL_090)
4. NEETs și diviziunea pe vârste
Împărțirea ratei NEETs în trei grupe principale de vârstă arată modul în care rata șomajului crește o dată cu vârsta, concluzionând că o absență prelungită de pe piața muncii generează într-adevăr un efect de sperietură și diminuează perspectivele de angajare ale tinerilor. În 2021, rata în UE27 pentru grupul de vârstă 15-19 ani care nu erau angajați, nu urmau cursuri de educație sau de formare profesională era de 8,4%, pentru următorul grup, de 20-24 de ani, rata era mai mare cu 9,9 pp, la 18,3%, iar cea mai mare rată a fost înregistrată la ultimul grup de vârstă, de 24-29 de ani, unde rata era de 18,6%, o creștere de doar 0,3pp. Aceeași tendință poate fi observată și pentru anii precedenți, cu excepția doar a anului 2022, când prima grupă de vârstă a înregistrat un procent de 8,05%, cu o creștere de 8,9pp pentru următoarea grupă de vârstă la 16,9%, iar ultima grupă a înregistrat o scădere de 2pp la 14,9%, ceea ce arată gradul de implicare atunci când vine vorba de reintegrarea NEETs pe piața muncii.
Figura 5
Sursa: Eurostat, cod EDAT_LFSE_23
5. NEETs pe sexe
O altă componentă majoră la analiza acestui indicator este reprezentată de gradul de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și bărbaților. Statisticile oferite de Eurostat arată că există în continuare un decalaj între sexe atunci când vine vorba de gradul de ocupare pe piața muncii, rata NEETs pentru femei fiind în 2022 în UE27 cu 2,6% mai mare decât cea a bărbaților, diferență care poate fi observată și de-a lungul anilor anteriori. Diferența este și mai mare în România, pentru același an, diferența a fost de 10,9% rămânând mai mult sau mai puțin la același nivel, cu excepția anilor anteriori anului 2014 când diferența a fost de aproximativ 6%, cea mai mică fiind în 2011 cu 5,7%.
Figura 6
Sursa: Calcul propriu al autorului pe baza datelor Eurostat (SDG_08_20)
Institutul Național de Statistică al României (INS) oferă următoarele cifre pentru ocuparea totală a forței de muncă din România împărțită pe principalele activități economice, arătându-ne unde lucrează majoritatea oamenilor și cum au fluctuat aceste cifre începând cu anul 2019 până în 2021 în cadrul seriei de date Tempo online. Datele ne arată că sectorul cu cel mai mare număr de angajați a fost cel al Industriei prelucrătoare cu 1.192.979 de persoane, însă sectorul care a înregistrat cea mai mare creștere după pandemie (2020-2021) a fost cel al Informațiilor și Comunicațiilor, cu o creștere de 5,51%, ceea ce arată cât de mult a schimbat pandemia modul în care oamenii lucrează și studiază. Următorul sector cu cea mai mare creștere a fost cel al sănătății și asistenței sociale, cu o creștere de 4,18% în 2021 față de anul precedent. Însă sectorul care a înregistrat o scădere a fost cel extractiv, cu 4,16% pentru aceiași ani de referință. În Europa, pentru aceiași ani de după Covid 19, datele Eurostat arată, la fel ca în cazul României, că sectorul cu cea mai mare creștere a numărului de angajați este cel al Informațiilor și Comunicațiilor,5,13%, dar pe locul al doilea se situează Activitățile imobiliare, 4,04% și pe locul al treilea Activitățile profesionale, științifice și tehnice, 3,10%, în timp ce o scădere a fost înregistrată doar în Agricultură, silvicultură și pescuit de 1,64% (în România, același sector a înregistrat o scădere de doar 0,54%).
V. Impactul Covid 19 asupra tinerei generații
la 12 ani de la Marea Recesiune, populația s-a confruntat cu o altă amenințare economică, una care nu numai că a adus o creștere a ratei șomajului, dar a zguduit și sistemul medical, urmările fiind resimțite și în zilele noastre. Pe 11 martie 2020, OMS, Organizația Mondială a Sănătății, a declarat epidemia de Covid 19 drept pandemie și, la scurt timp, Europa a început să implementeze măsuri restrictive pentru a proteja populația. Printre primele restricții care au afectat economia Europei a fost interdicția de a călători, acest sector fiind grav afectat, iar mai târziu sectoare întregi au început să se închidă.
Mulți cercetători au vorbit despre impactul social al Covid 19 care a venit odată cu blocarea, dar această criză a modificat grav piețele muncii, obligând oamenii să se adapteze la un mod de lucru nou și digitalizat. Atunci când se compară al treilea trimestru al anului 2019 cu al treilea trimestru al anului 2020, multe țări din UE au înregistrat o scădere a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor, cea mai mare scădere fiind înregistrată în țări precum Lituania, Portugalia, Irlanda și Spania, depășind chiar 5pp, în timp ce țări precum Ungaria, Finlanda, Franța, Austria și România au înregistrat o scădere mai mică, de aproximativ 2pp, ceea ce arată cât de mult au încercat țările să reducă efectele blocajului asupra populației prin implementarea unor scheme de sprijin salarial (Eurostat, 2022).
După cum s-a afirmat anterior, generația tânără este cea mai volatilă atunci când vine vorba de fluctuațiile de pe piața forței de muncă, ei sunt de obicei ultimii care intră pe piața muncii și primii care pleacă și toate acestea pe lângă o criză de sănătate și consecințele economice masive pe care trebuie să le suporte. Potrivit OIM 2021, această criză a fost deosebit de severă pentru populația tânără, afectând-o în trei puncte principale: în primul rând, a perturbat generația tânără de la studii, iar o pauză în educație sau formare profesională aduce efecte pe termen lung, în al doilea rând, a făcut mai dificilă asigurarea unui loc de muncă pentru tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă și pentru cei nou intrați pe piața forței de muncă și, în ultimul rând, pandemia a adus nu numai pierderi de locuri de muncă, ci și reduceri de venituri, împreună cu deteriorarea calității locurilor de muncă.
Eurostat arată că în 2020, din cauza impactului Covid 19, rata șomajului a crescut cu 1,4pp față de anul precedent pentru categoria NEETs și a înregistrat o ușoară îmbunătățire în 2021, înregistrând o scădere a șomajului cu 0,3pp (Figura 9). O altă analiză importantă arată proporția de tineri care lucrează în diferite sectoare, arătând gradul în care aceștia au fost afectați de pandemie. Potrivit raportului Eurofound, Impact of Covid-19 asupra tinerilor din UE, 2021, sectorul cu cea mai mare proporție de tineri angajați a fost cel al serviciilor de cazare și alimentație, 13% și, deoarece acest sector a fost cel mai afectat, călătoriile, turismul, restaurantele au fost reduse și chiar închise, ceea ce a dus probabil la pierderea de locuri de muncă. Următoarele sectoare cu un procent ridicat de ocupare a tinerilor au fost comerțul cu ridicata și cu amănuntul și sănătatea și asistența socială, ambele cu 11%, și acestea au înregistrat de asemenea schimbări în activitate, dar mai puțin susceptibile de a genera pierderi de locuri de muncă în rândul tinerei generații. Următorul sector în care tinerii au fost afectați a fost cel al artelor, divertismentului și activităților recreative (10%) și, și aici, au avut de suferit de pe urma restricțiilor, deoarece au fost impuse măsuri de distanțare socială. După cum s-a afirmat anterior, tinerii sunt mai vulnerabili la schimbările economice și, dacă luăm în considerare restricțiile impuse și sectoarele afectate de pandemia Covid-19 care au cea mai mare rată de tineri angajați, este clar că aceștia se confruntau cu cele mai mari riscuri de pierdere a locurilor de muncă care au dus la pierderea independenței, obligându-i să se bazeze pe sprijinul financiar al familiilor.
Figura 7
Sursa: Eurostat – Tineri care nu au un loc de muncă și nici nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională (NEET), Europa, cod EDAT_LFSE_23
VI. Pași către un viitor mai bun al NEETs
De peste trei decenii, Uniunea Europeană s-a implicat activ în procesul de oferire a unor oportunități de orientare și de învățare pentru aceste categorii sociale vulnerabile, prin dezvoltarea de diverse programe și implementarea de politici pe care să le adopte și alte țări din Europa. Aceste măsuri au ca unic scop creșterea ratei de participare a tinerilor atât în domeniul educației, cât și în cel al ocupării forței de muncă. Din acest motiv a apărut termenul de “mobilitate în scop educațional în domeniul tineretului”, care a ajutat tinerii, prin programe de schimb, să se deplaseze între țări, în interiorul și în afara Europei, în contexte de învățare formală și non-formală, promovând învățarea și integrarea interculturală. (Briga, 2018) Prima inițiativă a Uniunii Europene în domeniul tineretului s-a dezvoltat la sfârșitul anilor 1980 prin programe de schimb de tineri, cum ar fi Erasmus în 1887 și Tineretul pentru Europa 1988, așa cum se stipulează în Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht în 1992, articolul 126 § 2 care prevede că acțiunile comunitare ar trebui să vizeze “încurajarea dezvoltării schimburilor de tineri și a schimburilor de instructori socio-educativi;” (Tratatul privind Uniunea Europeană este semnat la Maastricht la 7 februarie 1992 și intră în vigoare la 1 noiembrie 1993 )
Un alt exemplu de astfel de măsuri luate îl reprezintă Fundația Europeană pentru Tineret (FEJ) care a fost înființată în 1972 de către Consiliul Europei pentru a oferi ajutor educațional și financiar tinerei generații prin activități specifice și direcționate. Această fundație are un buget anual de 3,8 milioane de euro (compus din contribuția fiecărui stat membru al Consiliului Europei, la care se adaugă contribuțiile voluntare ale statelor individuale). În 2021, un grant total de 3 616 200 Euro a fost distribuit către 134 de organizații de tineret care au contribuit la susținerea activităților naționale și locale care, în cele din urmă, au ajuns la lucrătorii și liderii de tineret prin îmbunătățirea activității lor, a bunelor practici și atenuarea efectelor pandemiei Covid19. Față de anul trecut, conform Raportului Fundației Europene pentru Tineret, numărul organizațiilor dedicate dezvoltării tineretului înregistrate la FEJ a crescut cu 7%, atât din partea ONG-urilor locale, cât și a celor naționale. (Fundația Europeană pentru Tineret, 2021).
Ulterior, în 2007 a început Tineret în Acțiune, un alt program orientat spre construirea identităților și împărtășirea culturii în rândul tinerilor. Pentru a combate efectele negative pe care le-a lăsat pandemia, a fost aprobat un buget mai mare pentru a investi mai mult în tânăra generație, în valoare de 1 835,3 miliarde de euro, împreună cu pachetul de redresare “Next Generation EU” (2021-2023). Unul dintre pilonii ”Make it strong” urmărește să încurajeze tinerii să se apuce de știință și tehnologie, să îndrume noile generații către locurile de muncă digitalizate ale viitorului și chiar să ofere subvenții și împrumuturi tinerilor antreprenori, pentru că, uneori, problema șomajului nu este legată de tinerii care încearcă să intre pe piața muncii, ci de calitatea și condițiile locurilor de muncă puse la dispoziția lor. Problema șomajului nu poate fi rezolvată doar prin intrarea în învățământul terțiar, ci prin crearea de locuri de muncă, deoarece noile tehnologii și o lume puternic digitalizată dezvoltă și distrug definiția unui loc de muncă. Așadar, politicile actuale ar trebui să vizeze oferirea persoanelor a setului de competențe necesare pentru ca acestea să își asigure un venit stabil și perspective de progres (OIM, 2016).
Fondul de garantare pentru tineret a fost conceput în 2013 ca răspuns la creșterea ratei NEETs, cu scopul de a-i ajuta pe tineri să se reintegreze în sistemul de educație, de formare sau de ocupare a unui loc de muncă. Potrivit raportului Eurofound, Exploring the diversity of NEETs, Fondul de garantare pentru tineret se învârte în jurul a trei dimensiuni principale. Prima este activarea timpurie, ceea ce înseamnă că tinerii sunt ajutați să evite inactivitatea în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la părăsirea învățământului formal, reducând astfel efectul cicatrizant al dezangajării pe termen lung. Intervențiile pe termen scurt și lung reprezintă combinarea reformelor pe termen lung cu măsuri imediate pentru a răspunde nevoilor tinerilor. Abordarea personalizată și integrată a sprijinului urmărește să ușureze calea spre reintegrarea în câmpul muncii, educație sau formare profesională prin oferte de locuri de muncă de calitate, ucenicie, stagii sau formare continuă. Bugetul alocat din Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor a fost de 6,4 miliarde de euro pentru perioada 2014-2022, la care se adaugă resursele naționale.
VII. Concluzie
NEETs reprezintă un grup divers și eterogen de persoane care nu poate fi surprins pur și simplu de rata de ocupare a forței de muncă și de rata șomajului. Mai mult, această rată este de o mare importanță pentru organismele de guvernare, deoarece are un impact atât de mare asupra economiei unei țări, toți NEETs nefiind capabili să acumuleze capital uman din cauza absenței lor de pe piața muncii și din sistemul educațional, ceea ce poate duce, în cele din urmă, la o cicatrizare a ocupării forței de muncă, la consecințe financiare viitoare și, mai ales, la costuri prin intermediul sistemelor de asistență socială. Statisticile au arătat că rata șomajului în rândul tinerilor și al persoanelor vulnerabile este strâns legată de modelul educațional, o diferență clară fiind resimțită între cel nordic, bazat pe ucenicie și formare profesională, și cel estic, bazat mai mult pe achiziții teoretice care nu pot oferi competențele și practicile necesare pentru a intra cu succes pe piața muncii. Acest lucru, împreună cu alți factori, cum ar fi fondul de emigrare, starea economică a unei țări, gradul de participare la educație, poate duce la un grad ridicat de dezangajare a forței de muncă. Pandemia Covid 19 a adus o creștere a ratei NEET’s, în special în sectoarele în care tinerii erau angajați în cea mai mare parte, dar odată ce restricțiile au început să se atenueze, populația a început să se adapteze la un mod nou și digitalizat de a lucra și de a studia, iar cu ajutorul programelor finanțate de Uniunea Europeană, care vizează reintegrarea, schimbul de cultură și reintrarea în câmpul muncii și în sistemul educațional, a fost posibilă facilitarea tranzițiilor de la școală la muncă.
Referințe
1. Bălan Mariana, 2016, Consecințe economice și sociale declanșate de tinerii Neet
2. Briga Elisa, mai 2018, Mobilitatea de învățare în domeniul tineretului, articol integral: https://pjp-eu.coe.int/en/web/youth-partnership/learning-mobility/-/asset_publisher/n6SpjB4sOp1q/content/european-conference-framework-quality-and-impact-of-young-europeans-learning-mobility-
3. Raport Eurofound, 2014, Mapping Youth Transitions in Europe, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg
4. Eurofound Report 2016, Exploring the diversity of NEETs, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg
5. Eurofound Report, 2021, Impact of Covid-19 on young people in the EU, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg
6. Fundația Europeană pentru Tineret, Raport anual 2021
7. Eurostat, 2022 – COVID-19 a avut un impact puternic asupra ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, articol complet: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220331-1
8. Organizația Internațională a Muncii 2015, Ce înseamnă NEETs și de ce este conceptul atât de ușor de interpretat greșit?
9. Organizația Internațională a Muncii, 2018, Măsurarea șomajului și a forței de muncă potențiale în anchetele privind forța de muncă
10. Organizația Internațională a Muncii, 2021, An update on the youth labour market impact of the COVID-19 crisis (O actualizare a impactului crizei COVID-19 asupra pieței muncii pentru tineri)
11. Will Kenton, 2021, Histerezis: Definiție în economie, tipuri și exemple, articol complet https://www.investopedia.com/terms/h/hysteresis.asp
14. Massimiliano Mascherini, 2015, Tinerii și NEETs în Europa: Primele constatări, Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, articol complet: https://movendi.ngo/wp-content/uploads/2015/03/NEET-and-youth-unemployment.pdf
15. Institutul Național de Statistică din România (INS), link: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
16. Sarwat Jahan și Ahmed Saber Mahmud, 2013, What is the Output Gap?”, articol complet: https://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2013/09/basics.htm
17. Tratatul privind Uniunea Europeană este semnat la Maastricht la 7 februarie 1992 și intră în vigoare la 1 noiembrie 1993 , Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE). 29.07.1992, nr. C 191. [s.l.]. ISSN 0378-6986. “Tratatul privind Uniunea Europeană “, p. 1., link către tratat: https://www.cvce.eu/content/publication/2002/4/9/2c2f2b85-14bb-4488-9ded-13f3cd04de05/publishable_en.pdf
