Agricultura în Polonia: politici cheie și planuri de acțiune ale UE

Puteți citi aici perspectivele noastre generale privind sectorul agricol din Polonia.

Căutarea unei reziliențe agricole

Producția agricolă se confruntă în mod inerent cu instabilitate din cauza fluctuațiilor pieței, a dependenței de resursele naturale și a condițiilor climatice. Factori precum insectele dăunătoare, dăunătorii plantelor, condițiile meteorologice nefavorabile sau dezechilibrele grave ale pieței pot duce la nerealizări ale recoltei și la perturbări semnificative ale pieței. Acest lucru necesită o intervenție guvernamentală promptă și bine orientată, în special în timpul crizelor de piață, pentru a preveni sau a atenua daunele substanțiale aduse producătorilor de alimente și întreruperile lanțului de aprovizionare.

În ultimul deceniu, industria agricolă a UE s-a confruntat cu mai multe provocări, inclusiv pandemia COVID-19, conflictul din Ucraina, bolile animalelor, perturbările pieței și fenomenele meteorologice extreme. Aceste incidente, adesea imprevizibile și cu multiple fațete, necesită răspunsuri imediate și concentrate.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a subliniat importanța ca țările, în special cele care depind de importurile de alimente din Ucraina și Rusia, să își diversifice aprovizionarea cu alimente^[1] Această strategie este esențială pentru a rezista șocurilor induse de conflicte și pentru a menține reziliența în materie de securitate alimentară. Diversificarea poate fi realizată prin diverse mijloace, cum ar fi utilizarea stocurilor alimentare existente, orientarea către națiuni exportatoare alternative sau extinderea bazelor de producție internă. În plus, îmbunătățirea discuțiilor politice și a transparenței pieței este vitală pentru gestionarea volatilității piețelor de mărfuri agricole.

Fundația Europeană pentru Climă a subliniat criza actuală ca un memento al necesității de a face tranziția de la un sistem alimentar foarte concentrat^[2] Acest sistem, în care produsele alimentare esențiale sunt produse de un număr limitat de țări sau regiuni, este vulnerabil la perturbări. Reducerea dependenței de inputurile chimice, în special de îngrășămintele derivate din combustibili fosili, este, de asemenea, un aspect esențial al acestei tranziții. Fundația pledează pentru o abordare mai diversificată și mai durabilă a producției de alimente.

În timpul celei de-a doua reuniuni a Grupului de experți privind mecanismul european de pregătire și de reacție în caz de criză în materie de securitate alimentară^[3], a fost făcută o atenționare critică cu privire la situația precară de dinaintea războiului, în special în ceea ce privește impactul costurilor record ale energiei asupra lanțului de aprovizionare cu alimente. Creșterea prețurilor la energie a afectat toate segmentele lanțului, anumite tipuri de ferme confruntându-se cu cheltuieli mai mari din cauza costurilor energiei și ale îngrășămintelor. Pescarii, în special, au fost observați ca fiind mai dependenți de cheltuielile directe cu energia în comparație cu fermierii.

Războiul în curs de desfășurare a exacerbat și mai mult aceste provocări, ducând la o creștere semnificativă a costului îngrășămintelor și a altor articole cu consum intensiv de energie. Se așteaptă ca această creștere bruscă a costurilor inputurilor să crească substanțial cheltuielile de producție, ceea ce ar duce, în consecință, la creșterea prețurilor la alimente. Costurile crescute asociate cu energia și îngrășămintele reprezintă o povară financiară semnificativă pentru sectorul agricol. Această situație necesită un răspuns strategic pentru a gestiona creșterea costurilor de producție, asigurând în același timp sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare cu alimente. Accentul pus de Uniunea Europeană pe abordarea acestor provocări evidențiază necesitatea de a depune eforturi coordonate pentru a atenua impactul asupra prețurilor alimentelor și a menține securitatea alimentară.

Asistența acordată de Comisia Europeană agricultorilor

La 23 ianuarie 2024, Comisia Europeană a publicat un raport cuprinzător care detaliază punerea în aplicare a măsurilor de criză menite să sprijine industria agroalimentară în cadrul Uniunii Europene^[4 ], care se întinde de la 1 ianuarie 2014 până la sfârșitul anului 2023, raportul evidențiază eficacitatea Organizației Comune a Piețelor (OCP) și rolul acesteia în cadrul recentei reforme a politicii agricole comune (PAC).

Comisia Europeană a fost proactivă în sprijinirea agricultorilor din UE, punând în aplicare 63 de măsuri extraordinare din 2014 până în 2023. Aceste măsuri, susținute de subvenții UE în valoare de aproape 2,5 miliarde EUR, au consolidat angajamentul UE față de sectorul său agricol. Aceste măsuri au inclus sprijin financiar pentru producătorii afectați de războiul din Ucraina (500 de milioane EUR în martie 2022), eforturi de stabilizare a pieței produselor lactate, intervenții specifice sectorului ca răspuns la COVID-19 și la alte dezechilibre ale pieței și sprijin pentru fermierii afectați de conflictul din Ucraina (156 de milioane EUR pentru fermierii din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) și de focarele de gripă aviară.

Măsurile excepționale puse în aplicare au vizat în principal sprijinirea fermierilor care se confruntă cu perturbări ale pieței sau cu probleme de sănătate a animalelor și a plantelor. De asemenea, acestea au contribuit la atenuarea impactului economic cauzat de condițiile meteorologice nefavorabile severe. Raportul subliniază importanța acestor măsuri ca simbol al solidarității UE, dar evidențiază, de asemenea, necesitatea ca agricultorii să se angajeze în practici de gestionare a riscurilor și în metode agricole durabile.

OCP și PAC

Organizarea comună a piețelor, instituită prin Regulamentul de fond (UE) nr. 1308/2013, pune bazele măsurilor de piață din cadrul politicii agricole comune. Articolele 219-222 din Regulamentul OCP prevăd acțiuni extraordinare în scenarii de criză sau pentru a preveni perturbările pieței. Aceste dispoziții împuternicesc Comisia să pună în aplicare măsuri aliniate la nevoile pieței, să abordeze impactul pe piață al măsurilor sanitare, să rezolve probleme specifice pentru a preveni declinul condițiilor de piață și să sprijine deciziile luate de fermieri și de organizațiile acestora în timpul dezechilibrelor acute ale pieței.

În cadrul PAC actuale, o rezervă agricolă cu o alocare minimă de 450 de milioane de euro pe an finanțează aceste măsuri extraordinare. Comisia este mandatată să prezinte Parlamentului European și Consiliului, o dată la trei ani, un raport privind punerea în aplicare a măsurilor de criză. Prezentul raport îndeplinește prima cerință de raportare în cadrul ultimei reforme a PAC, acoperind utilizarea acestor măsuri din 2014 până la sfârșitul anului 2023.

Sectorul agroalimentar din Polonia și planul PAC sprijinit de UE

În Polonia, sectorul agroalimentar este o componentă esențială a economiei naționale, jucând un rol semnificativ atât în ceea ce privește aspectele economice, cât și cele de mediu. Agricultura contribuie în mod considerabil la valoarea adăugată brută, depășind media UE și având o valoare de export de aproximativ 47,6 miliarde de euro. Sectorul acoperă aproximativ jumătate din suprafața Poloniei, subliniind importanța sa socială și de mediu.

Planul strategic PAC al Poloniei pentru perioada 2023-2027

Propunerea inițială pentru un plan strategic PAC a fost înaintată de Polonia la 22 decembrie 2021, în urma consultărilor cu părțile interesate. La 15 iulie 2022, Polonia a prezentat o nouă propunere, care includea răspunsuri la criticile Comisiei cu privire la proiectul inițial. Această propunere a fost aprobată de Comisie la 31 august 2022. La 30 august 2023, Comisia a aprobat următoarea cerere de modificare a Poloniei.

Planul strategic al Poloniei pentru perioada 2023-2027 se concentrează pe diverse domenii-cheie pentru a sprijini și a consolida sectorul agricol^[5], printre care se numără îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă în zonele rurale, promovarea dezvoltării durabile în sectoarele agricol și de prelucrare și sprijinirea agriculturii locale. De asemenea, se pune accentul pe producția și consumul de energie durabilă, pe conservarea biodiversității și pe protecția resurselor naturale precum aerul, apa și solul. Bunăstarea animalelor este un alt aspect critic al acestui plan strategic. Tabelul 1. de mai jos detaliază aspectele financiare ale PAC 2023-2027 din Polonia, contribuția UE este notabilă în proporție.

Tabelul 1. Detalii financiare ale Planului strategic PAC 2023-2027 al Poloniei

	Bugetul UE	Finanțare națională	Finanțare totală
Plăți directe	17,326,739,610 €	n/a	17,326,739,610 €
Sprijin sectorial	71,752,284 €	25,124,840 €	96,877,124 €
Dezvoltare rurală	4,700,585,847 €	3,067,167,462 €	7,767,753,309 €
Total	22,099,077,741 €	3,092,292,302 €	25,191,370,043 €

Obiective ecologice și durabile

Următorul plan strategic PAC pune accentul pe protecția rezervoarelor de carbon, în special a turbăriilor și a zonelor umede. Acesta include reglementări stricte privind utilizarea îngrășămintelor și a agenților de protecție a plantelor în apropierea canalelor de apă și impune practici de gestionare a solului pentru a preveni eroziunea. În plus, 4% din terenul arabil din exploatațiile agricole trebuie să fie rezervat ca zone neproductive pentru a contribui la conservarea și reabilitarea biodiversității.

Polonia își propune să sporească semnificativ agricultura ecologică până în 2030. Schemele ecologice vor încuraja fermierii să adopte practici ecologice, promovând o tranziție către metode agricole mai durabile. Fermierii care participă la aceste scheme vor primi stimulente, inclusiv contribuții directe de plată, pentru adoptarea unor tehnici de conservare a solului și de producție durabilă.

Realizarea sustenabilității mediului în agricultură prezintă mai multe provocări. Printre acestea se numără epuizarea resurselor de apă din cauza deficitului tot mai mare de precipitații, condițiile aride ale solului, protecția inadecvată a zonelor umede, zonele limitate de agricultură ecologică, declinul biodiversității și starea precară a habitatelor naturale. Abordarea acestor probleme este esențială pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii.

Alte politici cheie pentru apă și agricultură în Polonia

Legislația Uniunii Europene stabilește un cadru de reglementare care asigură protecția corpurilor de apă în toate statele membre și tratează anumite cauze de poluare, cum ar fi contaminarea agricolă. Directiva-cadru privind apa (DCA) (2000/60/CE), Directiva privind nitrații (91/676/CEE) și Directiva privind inundațiile (2007/60/CE) sunt cele trei directive principale în cauză.

Legea apelor din 2017 a pus în aplicare o strategie nouă de atenuare a contaminării apei rezultate din nitrații agricoli sau din subprodusele acestora^[6].[6 ] Ordonanța Consiliului de Miniștri din 5 iunie 2018 privind adoptarea “Programului de acțiune pentru reducerea poluării apei cu nitrați proveniți din surse agricole și prevenirea poluării ulterioare” (Programul privind nitrații) a extins, de asemenea, domeniul de aplicare al Programului de acțiune privind nitrații (PNA) pentru a include poluarea apei cauzată de nitrați. Regulamentul se aplică tuturor fermierilor polonezi. Pentru a diminua riscul de scurgere a nitraților în apă, programul de dezvoltare rurală și-a sporit asistența pentru construirea de instalații de depozitare a gunoiului de grajd în întreaga națiune, care a fost desemnată “zonă vulnerabilă la nitrați” O nouă definiție a serviciilor de apă, inclusiv a captărilor de apă pentru utilizări agricole, a fost pusă în aplicare prin Legea privind apa^[7]. În plus, a fost implementată o taxă variabilă pentru captarea apei utilizate pentru consumul de bovine și uman, precum și pentru irigațiile agricole și ale terenurilor.

În plus, a fost implementat un cadru instituțional nou pentru entitățile de administrare a apei: Noua organizație este formată dintr-un holding de stat pentru apă “Apele poloneze”, unsprezece unități regionale și cincizeci de unități de bazin hidrografic și 330 de inspectorate de apă. Polish Waters este operațională și se ocupă de gestionarea apei din 2018^[8]

Strategia pentru dezvoltare rurală durabilă, agricultură și pescuit 2030

Guvernul polonez a adoptat în 2019 “Strategia pentru dezvoltare rurală durabilă, agricultură și pescuit 2030” (SRDAF 2030)^[9].[9 ] SRDAF 2030 delimitează politica agricolă a Poloniei și eforturile în domeniul dezvoltării rurale pentru perioada cuprinsă între 2020 și 2030. Acesta este atât un predecesor, cât și o strategie paralelă cu Planul strategic PAC examinat anterior.

SRDAF 2030 urmărește, în primul rând, să mențină principiul conform căruia fermele familiale sunt esențiale pentru agricultura poloneză. De asemenea, se concentrează pe promovarea dezvoltării durabile a fermelor de toate dimensiunile, inclusiv a exploatațiilor mici, mijlocii și mari. Se pune un accent semnificativ pe creșterea potențialului sectorului agricol și alimentar prin încorporarea tehnologiilor avansate de producție și a soluțiilor digitale. Această strategie vizează, de asemenea, crearea unui mediu favorabil dezvoltării de produse inovatoare și consolidarea noilor aptitudini și competențe pentru cei care lucrează în agricultură.

Un alt obiectiv-cheie al SRDAF 2030 este stimularea competitivității globale a produselor alimentare și a agriculturii poloneze. Acest lucru implică adaptarea produselor agricole și alimentare la tendințele de consum în evoluție, cum ar fi interesul tot mai mare pentru alimentele ecologice. Strategia se concentrează, de asemenea, pe desfășurarea agriculturii și a pescuitului într-un mod care să se alinieze la principiile de protecție a mediului. Aceasta include adaptarea la schimbările climatice, cu un accent deosebit pe conservarea apei.

În cele din urmă, SRDAF 2030 are în vedere dezvoltarea zonelor rurale în colaborare cu centrele urbane, cu scopul de a echilibra creșterea economică. Această abordare garantează că sătenii au acces la locuri de muncă decente, în timp ce locuitorii din mediul urban se pot bucura de alimente poloneze sănătoase. În plus, strategia urmărește să creeze condiții care să sporească mobilitatea profesională a persoanelor din mediul rural, oferind oportunități de a-și adapta calificările profesionale la noile sectoare economice, cum ar fi bioeconomia.

Concluzie

Peisajul agriculturii din Polonia și din Uniunea Europeană în sens larg navighează printr-o perioadă de transformări și provocări semnificative. Condus de factori externi precum fluctuațiile pieței, schimbările climatice și tensiunile internaționale, sectorul agricol se confruntă cu sarcina dificilă de a menține stabilitatea și rezistența. Comisia Europeană a subliniat eficacitatea măsurilor puse în aplicare pentru a sprijini industria agroalimentară, reflectând angajamentul de a ajuta fermierii și producătorii în mijlocul acestor provocări.

Provocările prezentate de creșterea costurilor energiei și ale îngrășămintelor, exacerbate de conflictele geopolitice în curs de desfășurare, subliniază și mai mult necesitatea unor abordări macro strategice pentru a gestiona costurile de producție și a asigura durabilitatea lanțurilor de aprovizionare cu alimente. Aceste provocări, deși descurajante, prezintă, de asemenea, oportunități de inovare și adaptare, pregătind terenul pentru un viitor agricol mai rezistent și mai durabil.

Calea de urmat va necesita adaptabilitate, colaborare și un angajament ferm față de practicile durabile, asigurând că sectorul agricol rămâne o piatră de temelie a stabilității economice și a gestionării mediului în Polonia, în UE și în afara acesteia.

Referințe

1. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, “The Importance of Ukraine and the Russian Federation for Global Agricultural Markets and the Risks Associated with the Current Conflict” (Importanța Ucrainei și a Federației Ruse pentru piețele agricole mondiale și riscurile asociate conflictului actual), notă informativă (FAO, 2022), https://www.fao.org/fileadmin/user_upload/faoweb/2022/Info-Note-Ukraine-Russian-Federation.pdf. ↑

2. Fundația Europeană pentru Climă, “Raport anual 2022: Advancing Climate Action for a Green, Democratic and Peaceful Europe” (ECF, 18 septembrie 2023), https://europeanclimate.org/resources/ecf-annual-report-2022/. ↑

3. Comisia Europeană, “2nd Ad Hoc Meeting of the Expert Group on the European Food Security Crisis Preparedness and Response Mechanism” (A doua reuniune ad-hoc a grupului de experți privind mecanismul european de pregătire și reacție în caz de criză în domeniul securității alimentare), Registrul grupurilor de experți și al altor entități similare ale Comisiei, 4 mai 2022, https://ec.europa.eu/transparency/expert-groups-register/screen/meetings/consult?lang=en&meetingId=41114&fromExpertGroups=3829. ↑

4. Comisia Europeană, “The Use of Crisis Measures Adopted Pursuant to Articles 219 to 222 of the CMO Regulation” (Bruxelles: UE, 22 ianuarie 2024), https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM:2024:12:FIN&qid=1705922493366. ↑

5. Ministerstwo Rolnictwa i Rozwoju Wsi, “Plan Strategiczny dla Wspólnej Polityki Rolnej na lata 2023-2027 (PS WPR 2023-2027)”, Portal Gov.pl, accesat la 26 ianuarie 2024, https://www.gov.pl/web/rolnictwo/plan-strategiczny-dla-wspolnej-polityki-rolnej-na-lata-2023-27. ↑

6. Edward Pierzgalski, “New Water Act in Poland – Changes and Dilemmas”, EU Agrarian Law 7 (1 iunie 2018): 17–22, https://doi.org/10.2478/eual-2018-0004. ↑

7. Pierzgalski. ↑

8. Odra Vistula Flood Management Project, “The State Water Holding Polish Waters”, ODRAPCU (blog), 22 aprilie 2021, https://odrapcu.pl/en/the-state-water-holding-polish-waters/. ↑

9. Ministerstwo Rolnictwa i Rozwoju Wsi, “Strategia Zrównoważonego Rozwoju Wsi Rolnictwa i Rybactwa 2030”, 15 octombrie 2019, https://www.gov.pl/web/rolnictwo/dokumenty-analizy-szrwrir-2030. ↑