Jakov Milatovic este noul președinte al Muntenegrului. În confruntarea cu președintele demisionar Milo Djukanovic, Milatovic – candidatul partidului centrist “Evropa tristă!” (Europa acum!) – a obținut o victorie zdrobitoare cu peste 60% din voturi, confirmând previziunile făcute după primul tur, când Milatovic, în vârstă de 36 de ani, a obținut 29% din voturi față de 36% pentru Djukanovic. Prezența la vot a fost de peste 70%, confirmând că Muntenegru este unic în Balcani în ceea ce privește participarea la vot.
Deși președinția din Muntenegru nu are nicio funcție executivă, votul din 2 aprilie marchează un punct de cotitură istoric pentru cea mai puțin populată țară din Peninsula Balcanică. Djukanovic s-a aflat la putere în calitate de președinte sau prim-ministru timp de 32 de ani, ceea ce îl face cel mai longeviv lider din Europa. A fost o înfrângere care se cocea din august 2020, când Partidul său Democrat al Socialiștilor (DPS) a pierdut pentru prima dată alegerile parlamentare. De atunci, doi lideri s-au schimbat la Podgorica, creând un climat de instabilitate și de fragmentare politică. Prin urmare, acest vot este important în perspectiva viitoarei reînnoiri parlamentare. Într-adevăr, muntenegrenii vor fi chemați din nou la urne pe 11 iunie, când mișcările și cetățenii care l-au susținut pe Milatovic vor putea confirma schimbarea cursului politic și plecarea de pe scenă a celui care, până acum, a fost liderul incontestabil al țării.
Campaniile electorale ale celor doi adversari au fost adaptate la grupurile țintă ale fiecărui candidat, Jakov Milatovic trebuind să facă cel mai mare exercițiu de echilibru. În cele din urmă, electoratul său a fost format din trei grupuri foarte diferite: alegătorii pro-europeni, numeroasele forțe pro-sârbe din țară și, în cele din urmă, alegătorii protestatari de toate vârstele și etniile care doreau să pună capăt la ceea ce ei considerau a fi “sistemul Djukanovic” corupt. În consecință, Milatovic a căutat să crească suprapunerea acestui grup și a reușit.
Partidele pro-sârbe aprobă acum orientarea europeană a țării, în timp ce alegătorii pro-europeni din Muntenegru au acceptat un tratat de stat semnat cu ani în urmă cu Biserica Ortodoxă Sârbă. În plus, Milatovic a promis că va intensifica lupta împotriva corupției, care va afecta probabil eșaloanele superioare ale poliției și sistemului judiciar. Aceștia au fost acuzați în mod regulat de legături cu organizații criminale, ceea ce a dus, în unele cazuri, la arestări în cadrul tribunalelor. Campania lui Milatovic s-a bazat pe depășirea tensiunilor etnice, pe un curs proeuropean clar, cu punerea în aplicare a tuturor reformelor necesare, pe consolidarea statului de drept și pe măsuri economice pentru menținerea nivelului de trai.
Djukanovic, pe de altă parte, a încercat să se prezinte drept “candidatul civic”, dar, în ceea ce privește substanța, a dus o campanie a fricii: a pictat pe perete riscul unei “reîntoarceri în Evul Mediu”, cu anexarea Muntenegrului ca parte a Serbiei Mari în cazul unui eșec al său. Aceste declarații retrospective au atins doar baza sa de bază, dar au lăsat alegătorii oscilanți cu sentimentul că era mai interesat de separarea sârbilor și muntenegrenilor decât de unificarea lor. În orice caz, ideea de a compensa avantajul enorm al lui Milatovic în cele câteva orașe semnificative ale țării nu a funcționat.
Rezultatele din primul tur de scrutin pe municipalități (Mandic: albastru închis, Milatovic: galben, Dukanovic: violet)
Rezultatele din turul al doilea, pe municipalități (Milatovic: Galben, Djukanovic: Violet)
Un nou scenariu politic pentru Muntenegru
Născut la Podgorica în urmă cu 36 de ani, Jakov Milatovic este un economist care va fi primul lider din afara PSD care va ocupa funcția de ministru al dezvoltării economice între sfârșitul anului 2020 și aprilie 2022. Milatovic are o pregătire academică internațională, după ce și-a petrecut timpul studiind în Illinois (SUA), Viena și la Universitatea Sapienza din Roma, în timp ce masteratul său a fost obținut la Oxford. În ciuda vârstei sale tinere, Milatovic are mai multe experiențe profesionale care au contribuit la transformarea sa într-un economist cu cunoștințe solide în domeniul finanțelor internaționale: a lucrat în sectorul bancar din Muntenegru și Germania, iar din 2014 la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, unde a fost responsabil pentru țările din Europa Centrală și de Est și din Balcani. Înainte de a deveni ministru în 2020, a dobândit o experiență internațională suplimentară, inclusiv la Ambasada Muntenegrului la Roma.
În iunie anul trecut, împreună cu Milojko Spajic, fost ministru de finanțe între 2020 și 2022, a fondat mișcarea “Europa acum!”, care a obținut primul său succes electoral la alegerile municipale din Podgorica din octombrie anul trecut, înlăturând DPS al lui Djukanovic împreună cu alte partide de opoziție. Deși în turul al doilea Europa Acum! a obținut voturile naționaliștilor pro-sârbi care susținuseră alți candidați în primul tur, mișcarea pare să transceadă cele două ideologii naționaliste care au polarizat țara în ultimii ani: cea mai conservatoare și pro-sârbă și cea muntenegreană euro-atlanticistă a lui Djukanovic. Programul lui Milatovic promovează o agendă proeuropeană bazată pe respectarea statului de drept și pe o serie de reforme economice, printre care se numără sistemul fiscal, introducerea unor tranșe progresive și o creștere a salariului minim.
Pentru Milo Djukanovic, aceasta a fost cea mai gravă înfrângere din lunga sa carieră politică. Guvernul său a durat 32 de ani, cu excepția a trei scurte întreruperi, când liderul s-a retras voluntar din viața politică, și a însoțit toate succesiunile instituționale ale țării.
În 1991, la vârsta de 29 de ani, a devenit prim-ministru când Muntenegru făcea încă parte din Iugoslavia socialistă muribundă; mandatul său a fost apoi reînnoit – din nou cu aprobarea lui Slobodan Milosevic – când federația s-a limitat la Serbia și Muntenegru. Djukanovic a fost președinte pentru prima dată între 1998 și 2002, în timp ce în toate legislaturile ulterioare – după ce Muntenegru a devenit independent de Belgrad prin referendum în 2006 – a deținut întotdeauna rolul de prim-ministru, cu trei întreruperi: în 2006, 2010 și 2016, a doua zi după ultimul vot parlamentar care a consacrat puterea covârșitoare a DPS-ului său. În 2018, Djukanovic a candidat la președinție și a câștigat alegerile în primul tur. Dar, în acești cinci ani, puterea lui Milo a pierdut sprijinul a aproximativ 70.000 de voturi, adică 13% din electorat.
De ce? Mai mult decât corupția galopantă și afacerile dubioase care l-au îmbogățit pe Djukanovic – inclusiv o afacere cu țigări cu Apulia pe care autoritățile italiene au respins-o în cele din urmă – “păcatul originar” care l-a costat pe președintele demisionar sprijinul electoral a fost “Legea privind libertatea religioasă” de la sfârșitul anului 2009. Printre altele, legea stipula că proprietățile religioase deținute de stat până în 1918, când Muntenegru a fost încorporat în Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, și care nu au fost ulterior adaptate legal, vor reveni în proprietatea statului. De fapt, legea a fost percepută ca un atac direct la adresa Bisericii Ortodoxe Sârbe – care își exercită puterea în Muntenegru prin intermediul mitropolitului – care a răspuns prin mobilizarea a mii de credincioși în cadrul unor proteste în masă care au căpătat în curând o greutate politică enormă împotriva președintelui și a DPS. Într-adevăr, ciocnirea a reaprins problema identitară a Muntenegrului, deoarece aproximativ 30% dintre muntenegreni se identifică ca sârbi, dar peste 70% din populație este ortodoxă (și marea majoritate se identifică cu Biserica Ortodoxă Sârbă, mai degrabă decât cu Biserica Ortodoxă muntenegreană autocefală).
Djukanovic, la rândul său, a mers și el pe chestiuni identitare, promovând o distincție politică și culturală clară față de Serbia încă de la independență și generând un naționalism muntenegrean care a ajuns să coincidă cu pilonii politici ai conducerii sale. În vara anului 2020, partidele pro-sârbe au reușit astfel să capitalizeze nemulțumirea generată de legea privind religia, atrăgând noi alegători și izolându-l politic pe Djukanovic.
Ce este de așteptat pentru viitor?
În ciuda autoritarismului deschis – care a făcut din Muntenegru prima “stabilocrație” din regiune – și a unui sistem de clientelism bine stabilit, Djukanovic a cultivat de-a lungul anilor revendicări politice și culturale de natură progresistă, în special după standardele țărilor vecine, cum ar fi recunoașterea uniunilor între persoane de același sex. În plus, sub conducerea sa, Muntenegru a continuat să acorde în mod public atenție incluziunii minorităților care trăiesc în țară, în special albanezii și bosniacii. De-a lungul anilor, prin urmare, opoziția față de Djukanovic s-a dezvoltat de-a lungul a doi vectori care uneori se suprapun, în special pe poziții anti-occidentale: conservatorismul și naționalismul pro-sârb.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că sărbătorirea rezultatului scrutinului pe străzile din Podgorica a fost marcată de steaguri sârbești și cântece naționaliste despre Kosovo. Deși Milatovic s-a bucurat și de sprijinul electoral al naționaliștilor, o schimbare de curs în politica externă a țării este exclusă.
Muntenegru, membră NATO din 2017 și candidată la UE, se va confrunta cu provocări majore cu guvernul care va apărea după alegerile parlamentare din iunie, când este posibil ca actuala polarizare politică și națională să se consolideze. Poate că Djukanovic este pe picior de plecare, dar partidul său are încă o majoritate relativă de voturi și este de așteptat să lupte pe toate temele pe care tatăl conducătorului țării le-a revendicat ca fiind realizările sale politice.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca alegerile parlamentare convocate de dl Djukanovic să aibă loc la 11 iunie. În primul rând, Curtea Constituțională nu a clarificat încă dacă președintele poate dizolva legislativul fără acordul acestuia. Dacă instanța se pronunță împotrivă, alegerile parlamentare ar trebui să aibă loc cel târziu până în august 2024. Este ironic faptul că partidul DPS al lui Djukanovic și Frontul Democrat (DF) pro-sârb – două partide cu orientări politice radical opuse – se tem amândouă de alegeri anticipate.
DPS se teme de dezinteresul propriului electorat și de intrarea în competiție ca un partid perdant. DF pro-sârb, care deține în prezent o treime din locurile din parlament, nu poate spera decât la o repetare a performanței sale din primul tur al alegerilor prezidențiale, când liderul său, Andrija Mandi, a obținut doar 19 % din voturi. Partidul se confruntă cu pierderi semnificative în viitoarele alegeri parlamentare, deoarece se așteaptă ca mișcarea “Europa Acum!” să beneficieze de recenta victorie a lui Milatovic.
Sondajele arată că cinci din șase muntenegreni își văd viitorul în UE, iar pentru a obține aderarea este nevoie de o majoritate parlamentară largă și reformatoare. Acest lucru va fi extrem de dificil fără sprijinul partidelor pro-sârbe. Victoria lui Milatovic în alegerile prezidențiale l-a plasat într-o poziție bună pentru a negocia o soluție viabilă cu partidele tradițional pro-sârbe.
