Serbia: frânghia unui joc de război mult mai mare între Vest și Est

Balcanii de Vest au servit mult timp drept o “tablă de șah” geopolitică între Rusia și Occident. Procesul îndelungat de aderare la UE și actuala oboseală de extindere a regiunii oferă Rusiei o ocazie rară de a-și extinde și mai mult influența în regiune, slăbind în cele din urmă funcțiile UE și NATO. În timp ce eforturile economice ale Rusiei nu pot concura cu investițiile și finanțarea UE în regiune, proximitatea culturală profundă și istorică cu Serbia leagă încă cele două națiuni.^[1]

Relațiile dintre Serbia și Rusia de-a lungul secolelor

Este un set destul de complicat de interese care a legat Rusia de miezul regiunii dominate de Balcani timp de milenii. Este o relație care a rămas tensionată de-a lungul istoriei sale, în ciuda faptului că cele două teritorii s-au aflat în centrul unora dintre cele mai radicale și dramatice evoluții politice, economice și de frontieră pe care lumea contemporană a relațiilor internaționale le-a cunoscut vreodată. Tratatul de la Kucuk Kaynarca (1774), care a dat lovitura care a marcat declinul lent și inexorabil al Imperiului Otoman, a acordat Imperiului Țarist nu numai ieșirea la Marea Neagră și dreptul de tranzit prin Dardanele, ci și dreptul de a supraveghea protecția numeroșilor prelați ortodocși. Dornici să urmărească planul de expansiune care să ducă Rusia la dominația completă asupra strâmtorilor mărilor calde, conducerea țaristă a văzut în elementul sârbesc și în obiectivele sale de realizare identitară un potențial picklock care ar putea spulbera hegemonia otomană asupra Europei central-sudice.

Ceea ce a urmat a fost un secol de revolte și recunoașterea treptată a autonomiei Belgradului de către Sublima Poartă. Cu toate acestea, în ciuda obiectivelor politice comune și a unei fraternități cimentate de limbă, familie și religie, Rusia și Serbia au menținut o relație schimbătoare, ambiguă și uneori extrem de incomodă. În timpul Războiului Crimeii, între 1806 și 1812, Belgradul a sprijinit Sankt Petersburgul în lupta sa împotriva turcilor, deși a susținut politica de neutralitate adoptată pentru prima dată de Austria (1853-1856). Pe de altă parte, în momentul decisiv, Imperiul țarist a sprijinit revolta care a determinat Serbia și Muntenegru să declare război Sublimei Porți în 1876. Cu toate acestea, după ce cele două națiuni balcanice au suferit primele înfrângeri militare, Imperiul Țarist și-a retras sprijinul și și-a îndreptat atenția către Bulgaria. Prin urmare, independența internațională deplină acordată Serbiei, condusă de dinastia Obrenovic, la Congresul de la Berlin din 1878, s-a realizat cu binecuvântarea Austro-Ungariei, care a intervenit și pentru a se asigura că Serbia primește pământurile pe care Sankt Petersburg le intenționa pentru Bulgaria. În iunie 1903, un masacru teribil i-a înlăturat pe pro-rușii Karadjordjevici de pe tronul sârbesc și a reinstaurat familia Obrenovici Obrenovici, pro-Obrenovici. Evident, cea mai permanentă dovadă a coaliției nou formate a fost Primul Război Mondial. Acesta a dus, printre altele, la două transformări majore: apariția Uniunii Sovietice, pe de o parte, și un regat unificat cu sârbi, croați și sloveni sub același sceptru, care, după (a noua) lovitură de stat din 1929, a adoptat numele de Iugoslavia.

Evenimentele care au dus de la cel de-al Doilea Război Mondial la începutul Războiului Rece în Europa au inclus o perturbare a tendințelor geostrategice obișnuite. În întâlnirile sale cu Milovan Djilas, mâna dreaptă a lui Tito și un intelectual cheie în Iugoslavia comunistă emergentă, Stalin a rezumat situația. Într-o colecție de memorii, Djilas descrie modul în care comandantul georgian a definit impactul luptei ca fiind începutul unei noi ere, subliniind că, pentru prima dată în istorie, oamenii care cuceresc o țară își impun nu doar prezența militară, ci și sistemul socio-economic. În Iugoslavia, ideologia federației conduse de Tito rămâne, într-o oarecare măsură, subordonată geopoliticii tradiționale, care, mutatis mutandis, o reia pe cea a Serbiei din secolul al XIX-lea, care a fost eliberată în principal prin exploatarea rivalităților dintre imperiul țarist și cel austro-ungar.

De la faimoasa ruptură cu Stalin, în 1948, Belgradul a supraviețuit în tensiunea bipolară, lăsându-se prins în competiția dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite: Tito a rămas un comunist ortodox până la moarte, dar dacă în 1956 a susținut intervenția Moscovei în Ungaria, în 1968 a condamnat-o ca fiind menită să zdrobească Primăvara de la Praga, sau în ultimele luni de viață, la summitul din 1979 din Cuba, a luptat din răsputeri pentru ca Mișcarea de Nealiniere a sa să nu fie consecințele dramatice ale sfârșitului lumii bipolare au afectat în special Moscova și Belgradul: Din destrămarea lor a rezultat o Federație Rusă, aproape fără durere, și o nouă Serbie independentă, înfrântă sângeros în eforturile sale de a menține un stat unificat și care nu s-a împăcat încă pe deplin cu unii dintre noii săi vecini din regiune.

Dacă în anii ’90 Rusia lui Elțîn, deși a oferit Belgradului un sprijin economic limitat și a acționat ca un megafon pentru cererile sârbești în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, nu a reușit să se impună pe plan diplomatic în fața Statelor Unite și a NATO, pe de altă parte, ascensiunea lui Vladimir Putin a readus Moscova în poziția sa proeminentă în Balcanii de Vest.^[2]

După ce extinderea Alianței Atlantice în 2004 a redus sfera de influență a Rusiei spre Vest, Rusia a reacționat concentrându-și eforturile asupra relațiilor cu frații săi ortodocși tradiționali, extinzându-și diplomația^[3], comerciale^[4] și militare^[5] legături. În ceea ce privește relațiile economice, Moscova a investit în primul rând în sectoarele energiei și infrastructurii, datorită unui acord din 2008 prin care Gazprom a achiziționat peste 50% din NIS^[6], omologul Belgradului, și, mai recent, cu un acord din 2015, finalizat în vara anului trecut, de a investi peste 800 de milioane de dolari în modernizarea rețelei feroviare din Serbia^[7], după ce premierul Aleksandar Vucic a refuzat invitația Bruxelles-ului de a se alătura sancțiunilor economice ale Uniunii Europene în 2014^[8]. Pe partea militară, de exemplu, în 2012, Rusia a construit în sudul Serbiei, în apropierea aeroportului Ni, o instalație care a fost folosită oficial ca centru de urgență pentru dezastre naturale, dar care a fost considerată de analiștii occidentali drept un răspuns la politica de expansiune a NATO în Muntenegru și echipată cu capacități care depășesc cu mult scopurile umanitare^[9]. De asemenea, Moscova a furnizat Belgradului mai multe avioane de vânătoare MiG-29pe parcursul timpului^[10].

Actualul președinte al republicii a primit sprijin din partea lui Vladimir Putin, însă, lărgind lentila politico-internațională, nu se poate ignora faptul că, chiar și în scenariul actual, Belgradul nu poate evita contrabalansarea umbrei rusești prin privirea îndreptată spre Occident: asemenea Vienei în secolul al XIX-lea sau Washingtonului în secolul al XX-lea, prietenia Bruxelles-ului este astăzi o referință necesară pentru supraviețuirea Republicii Ortodoxe, precum și a periferiei. Putin și-a exprimat așteptarea ca succesorul lui Vucic în funcția de prim-ministru să acorde de asemenea prioritate căii rapide Moscova-Belgrad și nu există nicio îndoială că noul guvern, indiferent de liderul său, nu va tăia legăturile cu Rusia.

La fel de clar, însă, este că va rămâne ferm angajat pe calea pe care o pregătește de zece ani: cea a integrării finale a Serbiei în Uniunea Europeană. În ultimii ani, țara și-a arătat disponibilitatea de a se apropia de Europa și a început procesul de integrare în UE. Procesul de aderare a început oficial în 2008, când țara a semnat Acordul de stabilizare și asociere (ASA) cu UE^[11], dar discuțiile privind ASA au început în 2005, când Serbia era încă o confederație cu Muntenegru. În 2009, țara și-a depus candidatura, iar în 2012 Consiliul European i-a acordat statutul oficial de candidat. Din 2013 până în 2014, au început examinările și discuțiile, care au acoperit până la 24 de capitole.

înstrăinarea “recentă” cu Kosovo și UE

În contrast cu procesul de integrare, este relevant de remarcat faptul că Serbia este singura țară din Balcanii de Vest care nu a impus sancțiuni Rusiei, în ciuda presiunilor intense din partea europeană și americană de a face acest lucru ca represalii pentru acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei. Președintele Vucic a refuzat^[12], argumentând că astfel de măsuri nu sunt în interesul țării. Acest lucru a dus la o întrerupere a procesului de negociere, în special în grupul privind politica externă și de securitate a UE, care necesită respectarea strictă a deciziilor europene pentru ca acest capitol să aibă succes. De fapt, în 2022, toate instituțiile europene au îndemnat Serbia să adopte aceleași sancțiuni ca și UE^[13]. În Balcani, spre deosebire de Serbia, celelalte state din afara UE, cum ar fi Muntenegru și Macedonia de Nord, au adoptat sancțiuni împotriva Rusiei în conformitate cu UE.

Ministrul de interne din Kosovo, Khilal Svekla, a acuzat recent Serbia că încearcă să destabilizeze țara sa sub influența Rusiei prin susținerea minorității sârbe din nordul Kosovo, care a blocat autostrăzile într-o escaladare a unor săptămâni de demonstrații^[14].

Marți, sârbii din orașul Mitrovica din nordul Kosovo, divizat din punct de vedere etnic, au ridicat bariere suplimentare, la câteva ore după ce Serbia a anunțat că și-a pus forțele armate în stare de alertă maximă, în urma unor săptămâni de tensiuni sporite între Belgrad și Pristina din cauza protestelor. Este pentru prima dată de la începutul ultimei crize când sârbii au folosit camioane încărcate pentru a bloca autostrăzile într-unul dintre principalele orașe din Kosovo.

Aproape 50.000 de sârbi trăiesc în nordul Kosovo și refuză să recunoască administrația de la Pristina sau Kosovo ca stat independent^[15]. Ei consideră Belgradul drept capitala lor și doresc să își păstreze plăcuțele de înmatriculare sârbești. Serbia neagă că dorește să destabilizeze Kosovo vecin și susține că nu face decât să apere minoritatea sârbă nerecunoscută care trăiește în ceea ce este acum Kosovo.

Prin urmare, Serbia este din ce în ce mai mult prinsă între două realități concurente. Ea încearcă să jongleze cât mai bine. Este țara din afara UE care primește cei mai mulți bani europeni, în special în sectorul energetic, și a adoptat acorduri pentru a-și spori competitivitatea la nivel european. Cel mai recent acord, în ordine cronologică, este cel care permite Serbiei accesul la fondurile de cercetare ale UE. Acest acord va pune organizațiile de cercetare științifică sârbești pe picior de egalitate cu cele din statele membre ale UE. În plus, a fost adoptată Decizia privind înființarea rețelei de combatere a fraudei și neregulilor în gestionarea fondurilor UE, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a măsurilor și procedurilor de prevenire, control, detectare și sancționare a neregulilor și fraudelor în gestionarea fondurilor UE.

Cu toate acestea, vecinătatea rusă nu este în niciun caz în scădere. Invazia rusă în Ucraina a determinat statele UE să aloce resurse suplimentare pentru dezvoltarea relațiilor cu cele șase state balcanice: Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia, în ciuda reticenței acestora față de o nouă extindere a UE.

Referințe

1. http://balkanist.net/culture-as-an-instrument-of-instrumental-political-strategy-in-russia-serbia-relations/ ↑
2. https://www.cfr.org/backgrounder/russias-influence-balkans ↑
3. https://www.mfa.gov.rs/en/foreign-policy/bilateral-cooperation/russia ↑
4. https://oec.world/en/profile/bilateral-country/srb/partner/rus?redirect=true ↑
5. https://www.defensenews.com/global/europe/2022/01/03/serbia-praises-another-arms-shipment-from-russia/ ↑
6. https://www.ogj.com/general-interest/article/17278484/gazprom-neft-finalizes-51-stake-in-serbias-nis ↑
7. https://seenews.com/news/serbia-spends-full-amount-of-800-mln-russian-loan-for-railway-projects-591318 ↑
8. https://balkaninsight.com/2014/04/30/serbia-stays-neutral-towards-ukraine-crises-dacic/ ↑
9. https://www.voanews.com/a/united-states-sees-russia-humanitarian-center-serbia-spy-outpost/3902402.html ↑
10. https://tass.com/defense/971755 ↑
11. https://eur-lex.europa.eu/EN/legal-content/summary/stabilisation-and-association-agreement-with-serbia.html ↑
12. https://apnews.com/article/russia-ukraine-politics-europe-serbia-european-union-6deaa57230993b02e7a67f57693bf7f2 ↑
13. https://euobserver.com/world/156357 ↑
14. https://www.aljazeera.com/news/2022/12/28/kosovo-minister-sees-russian-influence-in-growing-serbian-tension ↑
15. https://www.reuters.com/world/europe/kosovo-put-detained-serb-under-house-arrest-possibly-easing-standoff-2022-12-28/ ↑