Skip to main content

În decembrie 2023, Blue Europe a publicat cartea The Dragon at the Gates of Europe: Prezența chineză în Balcani și Europa Centrală și de Est. Cartea prezintă o discuție a evoluției relațiilor economice și diplomatice dintre China și țările ECE-NEE-SEE. Se remarcă faptul că, deși relațiile au cunoscut în general o creștere în anii 2010, aceasta a fost urmată de un declin în anii 2020, accentuat drastic de invazia Ucrainei din 2022.

De un interes deosebit este relația dintre China și Grupul de la Vișegrad (V4), care cuprinde Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia. Mai ales pentru semnificația acestor patru țări: dacă ar fi considerată ca o națiune unificată, V4 ar fi o putere economică în inima Europei [1]. Ea ar deține al patrulea cel mai mare produs intern brut din Uniunea Europeană, al cincilea cel mai mare din Europa și al cincisprezecelea cel mai mare la nivel mondial. În plus, țările V4 sunt lider nu numai în Europa, ci și la nivel mondial în ceea ce privește comerțul internațional, ocupând locul 4 în UE, locul 5 în Europa și locul 8 la nivel mondial.

Relațiile multifațetate și multilaterale dintre țările V4 și China

Relațiile dintre grupul V4 și China au devenit un subiect de interes și complexitate în creștere în ultimii ani [2]. Această interacțiune multifațetată cuprinde dimensiuni economice, politice și de securitate, care sunt influențate de dinamica globală mai largă și de specificul regional. În special, pozițiile individuale ale celor patru țări în legătură cu conflictul ruso-ucrainean și abordarea lor generală a cooperării cu China au condus la divergențe semnificative în cadrul V4, adăugând și mai multă complexitate integrării lor și extinderii mai ample a UE [3].

Implicarea economică a Chinei în Grupul de la Visegrad a fost marcată atât de oportunități, cât și de provocări. Ungaria a fost deosebit de receptivă la investițiile chineze, ca urmare a unei serii de acorduri strategice [4]. Cu toate acestea, în timp ce guvernul maghiar prezintă China drept un partener economic vital, percepția publică este mixtă. Sondajele indică un anumit grad de scepticism în rândul maghiarilor, cu preocupări legate de corupție și de potențialele efecte negative ale investițiilor chineze. Proiecte importante, cum ar fi campusul universitar Fudan propus la Budapesta, au stârnit proteste publice semnificative, reflectând temerile mai generale cu privire la amprenta crescândă a Chinei în Ungaria. Din punct de vedere economic, relația dintre China și Ungaria este multifațetată. Investițiile chineze în Ungaria, deși reprezintă o mică parte din totalul investițiilor străine directe, au fost semnificative din punct de vedere strategic. Printre proiectele notabile se numără centrul logistic european al Huawei și controversata cale ferată Budapesta-Belgrad, un proiect BRI emblematic.

Polonia, pe de altă parte, a avut o relație mai precaută și fluctuantă cu China [5]. În Polonia, după aderarea la UE în 2004, relația cu China a crescut prin inițiative precum Inițiativa “Centura și drumul”. Cu toate acestea, în ciuda semnării mai multor acorduri bilaterale, așteptările ridicate ale Poloniei privind investițiile chineze au fost în mare parte neîmplinite [6]. Alianța puternică a Poloniei cu SUA, în special în ceea ce privește securitatea și tehnologia, a influențat și mai mult poziția sa prudentă față de China. Deși legăturile economice persistă, strategia geopolitică a Poloniei este puternic influențată de relațiile sale cu SUA și de preocupările sale cu privire la agresiunea Rusiei. În ciuda unor proiecte importante, precum construcția autostrăzii S14 și a unor secțiuni ale Rail Baltica de către companii chineze, deficitul comercial global al Poloniei cu China rămâne semnificativ. În plus, alinierea Poloniei la Statele Unite, în special în domeniile tehnologiei și securității, a complicat și mai mult relația sa cu China.

Preocupările legate de securitate joacă, de asemenea, un rol esențial în modelarea relațiilor V4 cu China. Invazia Rusiei în Ucraina a amplificat aceste preocupări, în special pentru țări precum Polonia și statele baltice, care privesc cu suspiciune sprijinul Chinei pentru Rusia. Această tensiune geopolitică a tensionat relațiile acestor țări cu Beijingul, acestea acordând prioritate alianțelor de securitate cu Statele Unite și NATO în fața beneficiilor economice din partea Chinei [7]. În schimb, Ungaria a manifestat o atitudine mai ambivalentă față de agresiunea rusă, ceea ce i-a permis să își mențină și, în unele cazuri, chiar să își consolideze legăturile cu China. Această abordare pragmatică vizează echilibrarea politicii lor externe prin valorificarea investițiilor și a sprijinului chinez, navigând în același timp în relațiile lor complexe atât cu Occidentul, cât și cu Rusia [8].

Privind în perspectivă, relațiile țărilor V4 cu China ar trebui să fie mai coordonate și mai unificate. Lucrând împreună și vorbind cu o singură voce, țările V4 își pot spori puterea de negociere colectivă și pot promova o integrare mai profundă în cadrul Europei Centrale și de Est. Această abordare unificată va contribui la echilibrarea angajamentelor economice cu China, abordând în același timp preocupările politice și de securitate. O strategie coerentă nu numai că va consolida poziția V4 în relațiile sale cu China, dar va promova și stabilitatea și integrarea regională, consolidând astfel Uniunea Europeană în ansamblul său.

Interviu cu Dr. Marcin Adamczyk

Interviu realizat de Jan Normann.

Pentru a aprofunda subiectul, l-am intervievat pe Dr. Marcin Adamczyk, un expert în influența Chinei în țările V4. Dr. Adamczyk deține un doctorat în științe politice și administrative, este profesor asistent și director adjunct pentru afaceri educaționale și studențești la Institutul de Studii Europene, Universitatea din Wrocław. De asemenea, este vicepreședinte și co-fondator al asociației “Projekt Akademia” și membru al Societății poloneze de geopolitică. Autor a numeroase publicații și lucrări privind securitatea și relațiile internaționale, este specializat în tema rivalității hegemonice. Mai jos întrebări și răspunsuri.

1. Care sunt relațiile actuale dintre țările din Europa Centrală și China?

Nu există un răspuns simplu la această întrebare – în primul rând, merită să începem cu definirea a ceea ce este de fapt Europa Centrală. Din perspectiva Beijingului, aceasta acoperă o zonă cuprinsă între Estonia și cel mai îndepărtat colț al Balcanilor (inclusiv Grecia) – deoarece aceasta a fost componența formatului 17 1 inițiat de China, menit să servească drept platformă multilaterală pentru consultări și cooperare economică și politică. Cred că, pentru discuția noastră, putem include Peninsula Balcanică în Europa Centrală, dar să excludem tot ce se află la vest de râul Oder – deoarece, din perspectiva Chinei, Germania sau Austria ar trebui să fie deja considerate Europa de Vest. În plus, cred că aceasta este și perspectiva lor în țara noastră – poate înrădăcinată în epoca Republicii Populare Polone, dar încă relevantă. Din punct de vedere cultural-istoric și chiar al nivelului actual de dezvoltare socio-economică, suntem încă mai aproape de Balcani decât de țările vorbitoare de limbă germană. Pe de altă parte, știm bine cât de diferite pot fi interesele și percepțiile acestora între țările vecine, ca să nu mai vorbim de cele separate de aproape întreaga lungime a continentului. Cu toate acestea, este interesant faptul că, pentru factorii de decizie de la Beijing, granițele dintre țările din regiunea noastră au devenit în esență neclare, iar Europa Centrală le-a apărut în ultimii ani ca un amalgam de popoare vag definite care nu diferă semnificativ unele de altele – ceea ce, din motive evidente, nu a adus succes chinezilor în relațiile lor cu regiunea noastră. Nu este vorba doar de mândrie națională și de nevoia de a se distinge de alții, ci poate, în primul rând, de interese diferite, adesea conflictuale.

Revenind la întrebare – cred că, răspunzând la ea, țările din regiunea noastră pot fi împărțite în trei categorii. Prima include statele baltice, care, în esență, au întrerupt orice cooperare cu China sau cel puțin s-au retras din formatul 16(17) 1 menționat anterior – Lituania a devenit chiar victima unui război comercial explicit nedeclarat de Beijing. A doua categorie include țări precum Polonia sau Republica Cehă, care, în general, nu se aliniază Chinei, dar continuă să mențină relații politice și economice corecte din punct de vedere formal cu China, în ciuda presiunilor americane (deși ocazional există fricțiuni minore sau majore). Majoritatea țărilor fac parte din această categorie, deși temperatura relațiilor lor cu Beijingul variază. În sfârșit, ultima categorie include Serbia și Ungaria, care își manifestă în mod deschis prietenia față de China (și față de președintele Xi Jinping personal), sperând în continuare că China va juca rolul unui al treilea vector în politica lor externă – atât Budapesta, cât și Belgradul, pe de o parte, au o încredere limitată sau chiar antipatie față de Occidentul definit în sens larg, dar atitudinea lor față de Rusia nu este nici ea univocă (contrar opiniilor adesea repetate). Cred că există o conștientizare în ambele capitale a faptului că, în lumea actuală, este dificil să “stai pe gard” și, în același timp, prosperitatea este posibilă numai în relații strânse cu lumea occidentală (din nou definită în sens larg – inclusiv Japonia și Coreea de Sud). Prin urmare, nu prevăd o dragoste durabilă pentru China aici – mai degrabă o infatuare temporară, alimentată în mod corespunzător de chinezi cu “cadouri scumpe” și numeroase complimente, pe care liderii ambelor țări le doresc din diverse motive.

2. Este China un partener-cheie pentru aceste țări?

Obiectiv vorbind, nu – investițiile sau schimburile comerciale de proveniență chineză în regiunea noastră sunt în esență o picătură în oceanul angajamentului global al Chinei. În ambele cazuri, acestea nu depășesc 2% din volum. Este demn de remarcat faptul că valoarea schimburilor comerciale dintre țările din Europa Centrală și China, deși a depășit 100 de miliarde de dolari în urmă cu câțiva ani, este permanent deficitară pentru toate țările din regiune – un exemplu extrem este Polonia, care importă anual din China de peste zece ori mai mult decât exportă, rezultând un deficit de peste 20 de miliarde de dolari în fiecare an. Urmează Republica Cehă (deficit de 8 miliarde de dolari), urmată de Ungaria, Slovenia (aproximativ 3 miliarde de dolari fiecare) și România (2 miliarde de dolari). În ceea ce privește investițiile, situația este puțin mai nuanțată – merită să ne amintim că Beijingul folosește în general cu succes investițiile ca instrument de politică externă, recompensând astfel țările prietene (există și excepții, dar acestea implică de obicei tehnologii și resurse necesare chinezilor, pe care nu le pot obține altfel). Prin urmare, într-adevăr, în Serbia sau Ungaria, investițiile chineze sunt notabile, ajungând de la câteva la chiar zeci de procente din totalul investițiilor străine în aceste țări (deși ultima valoare mi se pare puțin exagerată). Pe de altă parte, în Polonia, este vorba de aproximativ 1% – obiectiv vorbind, aproape nimic, având în vedere dimensiunea economiei chineze.

3. Cum a afectat războiul din Ucraina relațiile dintre aceste țări și China?

Categoric – în cazul țărilor care anterior aveau o atitudine mai mult sau mai puțin rezervată față de China, aceste relații s-au înrăutățit. Se poate utiliza paradigma neorealistă în studiul relațiilor internaționale și al securității, unul dintre principiile acesteia fiind primatul așa-numitei politici înalte asupra politicii joase – pe scurt, securitatea asupra beneficiilor economice. Prin susținerea aproape necritică a invaziei ruse – atât din punct de vedere politic, cât și material – China a devenit, din perspectiva statelor baltice, a Poloniei sau a Republicii Cehe, parțial responsabilă pentru prelungirea agresiunii ruse. Interesant este faptul că la Beijing există o indiferență totală față de această problemă, ceea ce duce la o lipsă de înțelegere a preocupărilor țărilor a căror istorie a relațiilor cu Rusia nu a fost pozitivă. Prin urmare, există o corelație între atitudinea față de războiul ruso-ucrainean și temperatura relațiilor cu China. Ungaria și Serbia, cunoscute pentru atitudinea lor ambivalentă – ca să folosim un eufemism – față de agresiunea rusă în Ucraina, își consolidează simultan relațiile cu China. Pe de altă parte, războiul nu a fost decât un catalizator pentru procese observabile încă de la pandemie – cea mai bună emanație a acestora a fost așa-numita “diplomație a lupului războinic” a chinezilor, dar și acuzațiile regulate de spionaj împotriva diplomaților sau oamenilor de afaceri chinezi, precum și încercările de a influența opinia publică într-un mod ambiguu din punct de vedere moral și, în cele din urmă, dezamăgirea față de rezultatele mediocre ale cooperării bilaterale menționate anterior.

4. Care sunt principalele domenii de cooperare și dispute dintre China și țările Grupului de la Vișegrad?

Este greu de spus că există domenii specifice ale relațiilor Chinei cu țările din regiune care sunt caracteristice Grupului de la Visegrad. Chinezii nici măcar nu au tratat în mod specific Grupul ca o entitate separată pe harta Europei Centrale – după cum reiese din întâlnirile mai degrabă sporadice ale factorilor de decizie în formatul 4 1. Din perspectiva Chinei, cel mai important aspect este apartenența tuturor țărilor Grupului de la Vișegrad la Uniunea Europeană. Factorii de decizie de la Beijing au presupus că țările din regiune vor servi, pe de o parte, ca un fel de poligon de încercare pentru ca întreprinderile chineze să se “dovedească” în activitățile pieței comune, iar pe de altă parte, suficient de curtate de investițiile din China, vor face lobby la Bruxelles în numele Chinei. După cum știm, aceste planuri nu au dus la nimic – Budapesta poate fi într-adevăr în favoarea Chinei, dar capacitatea sa de a influența politica UE se situează în jurul valorii de zero. Polonia și Republica Cehă au ales un curs de apropiere de Statele Unite – pe care le consideră singurul garant de încredere al securității în regiune – ceea ce determină în mod necesar un curs de coliziune cu politica chineză. În UE însăși, aceste țări sunt considerate, de asemenea, antichineze, mai ales în comparație cu țările cu o politică mai degrabă ambiguă față de China, cum ar fi Germania sau, într-o mai mică măsură, Franța. Până în prezent, nici Slovacia nu a fost deosebit de favorabilă Chinei, însă atitudinea actuală a acestei țări față de Rusia ridică semne de întrebare cu privire la politica pe care Bratislava o va urma față de China pe termen scurt.

5. Care este semnificația prezenței Chinei în aceste țări?

După cum am menționat mai devreme, prezența economică a Beijingului în țările Grupului de la Vișegrad este – în afară de Ungaria – destul de neglijabilă și nu joacă un rol semnificativ în funcționarea acestora. Se pare că vorbim mult despre China – și pe bună dreptate – însă manifestările prezenței chineze sunt relativ puține. Deși companiile chineze au dominat – sperăm temporar – unele sectoare specifice ale economiei (cum ar fi infama infrastructură 5G), importanța lor rămâne relativ redusă. Cu toate acestea, merită să fim atenți la amenințarea chineză și să fim conștienți de faptul că, sub masca tehnologiei moderne, a orașelor care arată ca metropolele occidentale, se află încă o națiune cu o atitudine negativă față de Occident, convinsă de superioritatea sa față de acesta și, în același timp, dornică de confruntare. În plus, abordarea Chinei față de drepturile omului – inclusiv față de viața privată – este foarte diferită de a noastră, așa că să nu fim surprinși dacă într-o zi storcătorul nostru chinez conectat la rețeaua Wi-Fi locală va ști mai multe despre noi decât noi înșine.

Referințe

  1. Michał Przybyliński și Joanna Trębska (septembrie 2023), “Intersectoral Flows in the Economies of the Visegrad Group Countries” Comparative Economic Research Central and Eastern Europe 26(3):31-52 DOI: 10.18778/1508-2008.26.20

  2. Zdeněk Rod (decembrie 2023), “The Chinese Influence in Visegrad Countries,” în: Andrea Bogoni și Brian F. G. Fabrègue, eds., “The Dragon at the Gates of Europe: Chinese Presence in the Balkans and Central-Eastern Europe”, Blue Europe: pp. 271-296. ISBN: 979-8989739806.

  3. Nino Gozalishvili (decembrie 2023), “Disintegration through Integration? Turning to the Transnational Approach to Study National-Populism on the Example of the Visegrád Group” Centrul pentru Integrare Euro-Atlantică și Democrație.

  4. Réka Koleszár (dec. 2023), “Chinese influence in Hungary: a multifaced relationship”, în: Andrea Bogoni și Brian F. G. Fabrègue, eds., “The Dragon at the Gates of Europe: Chinese Presence in the Balkans and Central-Eastern Europe,” Blue Europe, Dec 2023: pp. 357-375. ISBN: 979-8989739806

  5. Zdeněk Rod (decembrie 2023), “The Chinese Influence in Visegrad Countries”

  6. Marcin Przychodniak , “China și Grupul de la Visegrad. Transformarea și viitorul cooperării” Ośrodek Myśli Politycznej. Disponibil la adresa: https://usa-ue.pl/teksty-i-komentarze/english/china-and-the-visegrad-group-transformation-and-future-of-the-cooperation/.

  7. Łukasz Kobierski (februarie 2022), “The Role and Influence of The People’s Republic of China on Visegrad Group Countries.” Institutul din Varșovia. Disponibil la adresa: https://warsawinstitute.org/role-influence-peoples-republic-china-visegrad-group-countries/

  8. Dimitar Bechev (mai 2024), “Is China Stealing Russia’s Thunder in Eastern Europe?” Comentariu, Carnegie Politika. Disponibil la adresa: https://carnegieendowment.org/russia-eurasia/politika/2024/05/china-russia-eastern-europe?lang=en&center=russia-eurasia

Andrea Bogoni

Andrea Bogoni este cercetător la Blue Europe și absolvent al unui masterat în logistică internațională și managementul lanțului de aprovizionare de la Universitatea Essex, specializat în economia de afaceri, finanțe și comerț internațional. El colaborează cu diverse centre de studii și grupuri de reflecție din Italia. Pentru Blue Europe a editat „The Dragon at the Gates of Europe: Chinese Presence in the Balkans and Central-Eastern Europe” și a contribuit la think-tank cu publicații și recenzii. Din punct de vedere profesional, lucrează ca consultant în industria serviciilor de afaceri.

×